Note despre notele de degustare

Oricat ar parea de incredibil, oamenii nu s-au ocupat de critica de vin dintotdeauna. Sute si sute de ani au folosit un lexic minimal, formal din "fin", "gros", "usor", "elegant", "parfumat", cu "un buchet minunat" si alte cateva cuvinte.
Deschid  Revue des vins et liqueurs, numarul din ianuarie 1891 si ce sa vezi? Nici un "review" in ditamai Revue-ul! Se vorbeste de piata, preturi, liste de producatori, dar nimeni nu invartea paharul inainte sa se pronunte scriptic, public si definitiv asupra licorii. 

Cum s-a ajuns la lista nelipsita de descriptori, la "cafea", "fructe negre de padure", la "paducel" si "cutie de mingi de tenis proaspat desfacuta"?
credit foto decanter.com

Eu unul cred ca totul a inceput de la titanii Andre Simon si ulterior Michael Broadbent. Ei au fost unii dintre primii care si-au propus o analiza directa, frontala a vinului, o descriere totala dpdv organoleptic, moderata ici colo de figuri de stil. Un stil distinct, ironic si elegant il are si Hugh Johnson.
Apoi a venit Robert Parker. Intr-un fel, el a preluat mult din stilul lui Broadbent, dar l-a impins mai departe. El a introdus cu pasiune descriptorii oarecum bizari gen "cutie de trabucuri", "cap de cibrit" si o pleiada intreaga de plante, fructe si obiecte, propulsate iata! la o celebritate nebanuita si neasteptata! De exemplu: "ataca palatul cu un crescendo de fructe negre intense, coapte si concentrate intretesute cu arome de baric, carbune si jar arzand"

Jancis Robinson a propus intotdeauna o abordare mai spontana a descrierii. "Inca plin de aderenta, cu o usoara impresie de ceara invechita. Admirabila dovada a potentialului de invechire a Muscadetului. Dar inca plin de prospetime si extrem de suculent si apetisant, oarecum salin. O treaba minunata si cu doar 12% alcool! "

Andrew Jefford (Decanter) are o certa latura poetica, nu chiar atat de extinsa ca a Marinelei Ardelean ( :) ), dar orisicat: un vin "gata sa porneasca, cu mustatile atent periate si cravata spilcuita pentru o intalnire turbulenta cu bautorul sau". No comment!

Astazi e de neconceput o revista de vinuri fara cronica de vin. Care recolta, ce arome, cat alcool, cati bani? Are o mineralitate caracteristica? Are corp? 
Insa odata cu aplicatiile gen Vivino, pana si cea mai succinta nota de degustare a devenit oarecum caduca. E un vin de 4,7 stele la 25 de lei, ce sa vrei mai mult?

Pana la urma depinde de cine e cel care scrie si de ceea ce cauta consumatorul acestor note de degustare. Daca cauti ludicul in paragraful unei descrieri de vin atunci bine ati venit, dragi metafore si comparatii! Insa daca esti bautor de puncte, vorba lunga, saracia omului. Cum zicea si Hugh Johnson: intr-un tabel, un simplu numar bate un epitet intotdeauna! 

Trei vinuri românești și tot atâtea lucruri bune!

Am ales câteva vinuri din Selgros Galați gândindu-mă la un singur lucru: la ce nu aș alege în mod obișnuit :) Din variate motive, căpătăm de-a lungul timpului marote: nu ne place eticheta respectivă, am gustat ceva acum 10 ani și nu ne-a plăcut, s-a uitat urât cineva de la marketing la noi (glumesc, toți oamenii de PR și marketing ne iubesc sincer) etc etc. 
Apoi, fiind slujbaș în templul diversității, gustând aproape zilnic vinuri din te miri ce și de aiurea, trimise de negustori și importatori spre competenta mea dare cu părerea (s-aveți rezon și mizericordie dacă ironia/autoironia mea e uneori prea camuflată), ajungi să nu te întâlnești prea des cu vinuri românești provenind de la nume foarte cunoscute publicului larg. Așa că mi-am zis: Oh, mărită Fortuna, să ridicam paharele și să începem cu: 

Promessa Rose 2016 Aurelia Vișinescu. Un nume cunoscut în lumea vinului românesc, Aurelia Vișinescu s-a făcut remarcată la Cramele Halewood, mai ales prin obținerea unei mari distincții în 2002, la Concours Mondial de Bruxelles, pentru un vin din cunoscuta și acum defuncta gama Prahova Valley. Au trecut aproape 15 ani până un alt producător autohton să egaleze aceasta performanță. Între timp, Aurelia Vișinescu a început o nouă aventură la Domeniile Săhăteni (jud. Buzău, chiar la granița cu jud. Prahova), care s-a "rebranduit" în urmă cu câțiva ani sub numele oenologului.
Nu avem informații pe etichetă despre strugurii folosiți, insa Google ne indică prin meandrele sale un blend neobișnuit de Pinot noir, Syrah și Pinot Gris/Grigio. 
Culoarea e un rose virat spre portocaliu, cu nuanțe de cireș, dar nefiind pictor nu trebuie să ma credeți pe cuvânt. Aromatica e ușor florală, cu impresii clare de fructe roșii, gust proaspăt, corp mediu, cu aciditate mare și rest de zahar mic. Remanenta e medie, acrișor-vegetală. 
Este un DOC-CT (cules târziu), oarecum neobișnuit pentru un rose, cu 13,5% alcool și preț gravitând în jurul a 35 lei. Fără a fi ceva luxuriant, își face bine treaba de licoare jovială, răcoritoare, de vară, eventual potrivită pentru ocazii fericite, după cum denumirea și eticheta ilustrează fără prea mare echivoc. În atare condiții nu pot scăpa de imaginea "ordefului" de nunta/botez cu nelipsitele sale rulade de carne. Cea de pui ar intra mai bine, dar să vedem dacă merge și cu așa ceva.


Chateau Valvis Chardonnay 2014. Jean Valvis e un cunoscut om de afaceri, de al cărui nume se leagă câteva din cele mai cunoscute branduri din industria alimentară, ca să-i zicem așa. Domeniile Sâmburești (jud. Olt) sunt foarte prezente pe piață, de la magazinașul din colț până în supermarketuri și pe meniul multor locante. Cu toate acestea, există o deosebire între calitate și notorietate, diferența care devine, prin trecerea anilor și prin investițiile în tehnologie, din ce in ce mai subțire. Gama Chateau Valvis propune ce are acest producator mai bun, fiind destinată exclusiv Horeca și magazinelor specializate. Ca orice chardonnay baricat (maturat în butoaie de stejar) are nevoie de puțin timp pentru a-și clarifica "aromatica" și odată ce o face, vom descoperi pe lângă culoarea aurie intensă, adieri florale (salcâm, floare de viță), păducel și citrice, dar și de vanilie si pâine prăjită. Gustul e moderat citric, mai suplu decât așteptările, cu o remanență bună, dulceagă și cu o notă distinctă, vegetal-amăruie. Nivelul de alcool este mare, 14,5%, provenit și de la culesul târziu, dar este bine ascuns de greutatea aromatică și de tușele vanilate. Prețul e destul de mare, aprox 80 lei, deci dacă căutam chilipiruri, n-o să le găsim aici. Însă nici dezamăgiți n-o să fim, ceea ce-i destul de important. L-aș încerca la o supa cremă de dovleac. Cine nu riscă nu caștigă, nu-i așa? 

Purpuriu 2014 Casa Isărescu. Prima întrebare care ne vine în minte în legătură cu acest nume, nu este dacă vinul e bun sau rău, ci cât de repede va ajunge euro la 5 lei. Însă asemenea înțelepciune nu e pentru noi, muritorii, care rămânem doar cu certitudinea că o butelie din acest vin al iubitului fiu al Drăgășanilor (căci da, omul e de-acolo) e prețuit pe la 45 de lei. Deci, domnu' guvernator, dacă vreți să țineți vinul la rotunjorul preț de 10 euro la raft, vă rog eu, faceți ceva cu raportul de schimb, că se strică cifra rotundă cu toate mașinațiile astea politice din ultima vreme! 
Crama Isărescu are reputația producerii unor vinuri mai de moda veche. Apropos, dacă se numește Purpuriu să știți că e din soiul care pătează. Dacă nu spălați paharul imediat după utilizare, s-ar putea să aveți nevoie de oțet și bicarbonat ca să scăpați de nuanțele purpurii. 
Este produs din Cabernet sauvignon și Merlot, are nevoie de putin aer (carafa, 30 de minute, poate mai mult după posibilități), o temperatura de servire pe care eu o găsesc mai bună undeva pe la 14-15 celsius (așadar un pic mai rece decât clasica "temperatura camerei" de 16-18 celsius). Olfactiv descoperim porumbe, pielărie, prune afumate, atacul e așteptat de puternic, cu o structură tanică care ar sustine înca un vin pe lângă acesta, ușor vanilat pe final, cât să îmbune impresia lăsată de nărăvașele taninuri. Alcoolul indică borna 13,5% și e bine integrat. 
E un vin sec și musculos, poate prea după standardele statuilor romane, agreabil după gustul omului, care n-are nicio șansă să fie ridicat în slăvi de unul singur, dar în asociere cu ceva cărnos și la fel de rustic ar putea împlini o experiență plăcută. Cum ar fi, de exemplu, o farfurie mare de Plov. Dacă e prea exotic pentru dumneavoastră, atunci încercați o friptură de vită!

Of, ați obosit? Păi după atâta turism interactiv, cred și eu! 

(aparut si pe Selgros cauta pasiunea




3x Marius Chapoutier (reviewuri pentru unvinpezi.ro)

MARIUS - VERMENTINO TERRET 2015, 12,5%, 85 pct
Acest vin provine din extinderea spre sud, in Languedoc, a unui nume mare al vinurilor de Ron. Vinul este un blend de varietati mediteraneene, Vermentino care e mult mai plantat in Italia si Terret, un strugure nativ zonei, destul de vechi. Impreuna dau sub bageta lui Chapoutier un vin agreabil, galben pai cu reflexii verzui, cu arome varatice, de citrice si piersica, usor salin si usor de baut, destul de suplu in corp si citric-amarui pe final. E mai degraba un vin pentru fructe de mare , pui sau paste cu legume decat pentru peste, aciditatea bine-potrivita fiind mai prietenoasa cu stomacurile sensibile.

MARIUS - ROSE DOC 2015, 13%, 84 pct 
Un rose competent, languedochian, din Grenache si Syrah, cu arome de pepene rosu, piersici si adieri de oja. Gustul e echilibrat si lin curgator, destul de echilibrat si curat lucrat. Desi nu e ultima recolta, prospetimea e inca acolo. Apropos, daca vreti sa stiti cine e Marius, asteptati textul aferent vinului rosu din gama. Si sa aveti bani la voi, pentru ca face banii, nu foarte multi pentru nivelul lui. Pana atunci puteti incerca azi un rose simpatic, facut de vrajitorul Michel Chapoutier. Vrajile sale functioneaza de minune la Robert Parker, cel putin.

MARIUS - GRENACHE SYRAH 2015 13,5%, 87 pct
Asa cum va promiteam in textul aferent vinului rose din gama astazi o sa va zic cine e acest Marius. Ei bine, Marius este stra-stra-bunicul lui Michel Chapoutier. Nu este primul care s-a ocupat de vin, Chapoutierii fiind negocianti priceputi, dar e primul din familie care a inceput sa faca vin din strugurii cultivati chiar de el.Adevarul e ca Polydor (tatal) a cumparat domeniul de pe Valea Ronului, intr-un sat care avea sa ajunga cu timpul celebru:Tain l’Hermitage, insa fiul e cel care a pus pe harta vinurilor de Ron Casa Chapoutier. Si iata ca peste ani vinurile de Languedoc ale firmei i-au fost dedicate. Va recomand sa aruncati un ochi si pe site-ul colectiei: mariusbymichelchapoutier.com, unde exista pe langa descrieri si toate cele cateva scurte povestiri avandu-l in prim plan pe Marius. Sunt cam picante pe alocuri, precum vinul de azi, insa e cu siguranta o premiera pentru mine in domeniul marketingului de vin. Iar despre vin numai de bine, an de an best buy, iubit de Wine Advocate, Decanter, de fapt de toata lumea. Eu va recomand sa va straduiti si dumneavoastra! 

Toate vinurile sunt IGP Pays d'Oc si costa vreo 35 de lei, in mod normal.

Vinuri pentru 5 retete

Am făcut un exercițiu de imaginație încercând să potrivesc câteva vinuri la preparatele propuse de colegii de campanie. Rețetele respective le-am ales oarecum la întâmplare. Sunt doar niște opțiuni personale, bazate pe inspirația de moment și pe un mic ajutor bibliografic. Să mai zic că toate vinurile amintite se pot achiziționa din Selgros. Logic, nu? Eu am contemplat rafturile magazinului din propria urbe, însă mă gândesc că în cazul altora oferta poate fi chiar mai amplă, deci și baza de selecție s-ar mări. Hey ho, let's go!

Linguine cu creveți în stil italian, o rețetă propusa de Savori Urbane.
Pe larg aici si in rezumat in mintea mea:
Paste, creveți trași la tigaie cu putin usturoi, zeama de lămâie, pătrunjel, una peste alta. Știu nu-i amuzant să povestești așa lapidar elaborate rețete îngemănate în blogosfera cu poze artistice, dar asta e! Laser, frate!
Părerea mea: Purcari Pinot Grigio 2016. Aromatică directă, curată și florală și cu note de pere și piersici. Un vin ușor, aromat, cu suficienta aciditate cât sa "taie" dulceața creveților. Pe banca de rezerve: Canti Pinot Grigio 2015, vin din nordul Italiei, regiunea Veneto, prețuit undeva pe la 20-25 de lei, cu aromatica asemănătoare titularului, dar cu o condiție fizică mai precara, respectiv Cuvee 4 Sfinți 2016 Sarica Niculițel un alb onest, fructat și mai simplu decât am bănui citind componența cuvee-ului: Sauvignon Blanc, Rhein Riesling, Chardonnay si Aligote, cu arome fragrante si un gust proaspat. 20-24 lei. E ziua lor în iunie, halal potrivire! Cum a cui? A sfinților! Adică Zotic, Atal, Camasie și Filip.


Tofu crocant, autor Broccoli and Muffins.
Cu poze strălucitoare: aici.
Mi s-a părut nițel exotic, asiatic, simplu, dar de fapt complicat. O gustărică! Dar una cu texturi diferite și cu gusturi usor exotice (remarc doar "ghimbir"). Deci ce să fie, ce să fie?
Părerea mea: As încerca un strugure aromat vinificat in sec. Sa zicem Tămâioasă Private Reserve de la Halewood din an cat mai recent sau la chiar Egregio Muscat Ottonel 2012 de la Vincon, care s-a păstrat destul de bine. Toate sunt vinuri prețuite în jur de 30 de lei. La o adică, merg si Pinot Grigio amintite mai sus. Iar ca sa fie fantezia completa as încerca un Palomino fino extra dry Tio Pepe, un vin de Jerez marca Gonzalez Byass de servit rece!

E lung pământul, ba e blat. De pizza. Ciprianmuntele.ro
Pe lung: aici. Pizza, salam, măsline, chestii clasice.
E de rosu, proaspăt și vioi, fără îndoială. Sa vedem un Chianti de la Banfi, cu strugurele Sangiovese în rolul principal. Alegerea e undeva intre clasicco și superiore, după buget! Taninuri suple, aciditate buna, ar trebui sa se ducă pe gât ca o cascada de munte! În caz de patriotism excesiv încercați o Feteasca Neagra (sec, ca altfel nu alunecă), cum ar fi Castel Stârmina de la Vinarte, din Mehedinti sau chiar un Pinot noir de Dealu Mare Vinul Cavalerului de la Serve.  Să-mi ziceți cum a fost!


Pulpă de miel la cuptor cu vinete, rodie și cartofi dulci copțiretetecalamama.ro.
Aici avem ceva sățios, fie si numai privind pozele. E o farfurie complexă. Rulada de carne, ca rulada de carne, dar cartofii dulci și rodiile ar cam cere un rosu suculent, fără o structură tanică prea dezvoltată și cu o tentă dulceagă. Păi un Chianti si un Pinot, precum cele de mai sus, sau mai bune ar trebui să facă treaba. De dragul variației as propune Brolio de la Barone Ricasoli sau un Pinot Noir la Cetate de la Oprișor. În plus hai să zicem...o picantă Cadarcă de la Balla Geza. Ba chiar și spumantele rose care vor urma. O variantă "exotică", propusă de un amic somelier, ar fi un Lambrusco secco, dacă există în ofertă.

Cheesecake cu fructe de pădure…la borcan, fără coacere, de Alexjuncu.ro.
Așadar, se ia un pachet de biscuiți digestivi, niște brânză proaspătă și...lăsați, mai bine citiți direct la sursa.
Părerea mea: Ei, aici e greu. Avem crema de brânză, fructe de pădure, biscuit. E un desert, dar nu prea dulce.
Putem să rupem pisica în doua cu un Rhein Imperial Extra Brut Rose, spumant obținut prin metoda tradițională la fabrica Rhein din Azuga. Ceva fructe roșii, dar și arome de "toast", biscuiți, drojdii fine și alune de pădure. Să facă vreo 35-40 de lei. Sau putem încerca noul Domeniile Recas rose, care e mai abordabil, produs prin metoda Charmat (fermentare secundară în tanc și nu în sticlă ca în cazul metodei tradiționale), potrivit la granița dintre brut și extradry, având arome de fructe roșii mai intense. 25-27 lei. 
PS: dacă s-a pus mai mult zahar în lucrare, vedeți un Asti (un spumant italian cu rest de zahar consistent produs din struguri de Muscat) sau neaoșa Cashmere Tămâioasă românească (care e produsă de Oenoterra in Dealu Mare după metoda italieneasca amintita).

V-am mai spus ca asocierea mâncare-vin nu e tocmai o știință exactă? Vă mai spun o dată! Există evident niște principii destul de sănătoase ale asocierii, există cărți de specialitate, manuale pentru somelieri, site-uri dedicate etc așa încât vă încurajez să fiți creativi. Bine, nu creativi în sensul de scrumbie la grătar udată de un Barolo sau un Cabernet Franc, dar în niște limite rezonabile, acolo! :)  

 scris pentru SELGROS cauta pasiunea.

MI TERRUNO - Expresion Malbec (2014)


Mi-a placut vinul asta, inca de la intalnirea cu eticheta care transmite ceva copilaros, colorat si vivace. 

Culoarea rosie-rubinie intensa cu bordura violacee ne confirma asteptarile, iar nasul transmite si ceva vinos sub aromele in primul rand de fruct (prune, afine) si apoi (destul de subtile) datorate baricului, cum ar fi vanilia si ciocolata. 

Robust in gust, cu structura tanica puternica, cu final picant. Nu e ceva care sa-ti reseteze standardele, dar are un caracter bine definit.


100% Malbec, Mendoza,  Argentina, 14% alc, 45 lei, 84 pct