Obiectivul meu? Cupa si campionatul! Vinurile lunii aprilie.

Este pentru prima data cand nu voi scrie despre vinurile baute, ci despre cele pe care le voi bea!
Asadar, obiectivele pentru luna aprilie sunt:
Feteasca Neagra Hyperion 2007 Cramele Halewood. Ma astept sa fie cea mai buna feteasca neagra pe care o voi bea. Daca n-o sa fie asa, la cat a costat, pucioasa si focul iadului sa se abata asupra lor!
Santomas Refosco 2007. Cred ca va fi un vin bun. Sunt curios cum arata un vin de 60 de lei de la acest producator mult laudat din Slovenia.

Tur Wine Princess. Mi-am adus aminte ca din cauza cadarcei lor m-am apucat de baut vin.
Cadarca Reserve 2006- presupun ca-i cel mai bun produs al lor. Abia astept!
Cadarca Schiller 2008- probabil un vin romantic, mai corpolent decat cadarca premium, sper ca nu si mai "bombat"
Cadarca 2005- cred ca a ajuns la apogeu
Cadarissima 2008- adevarata cadarca, vinul casei imperiale de la Viena, obtinut din struguri botrizati. Nu stiu la ce sa ma astept. Poate fi un excelent si exotic vin rosu de desert.

Feteasca Alba 2009, Corbu Nou. Producator: bunicul meu. Din testele preliminare a rezultat un vin sec, sagalnic, floral si usurel, cum nu se mai gaseste in comert.

Asa sa ma ajute Dumnezeu!

Sa uit, nu alta: Baron de Lajoyosa Gran Reserva 2000. Vin primit cadou, nu stiu mare lucru despre el. Probabil un vin ok, daca nu bun.

Shiraz La Cetate 2006

Exista vinuri care te lasa amortit, cuprins de simtul fictiunii, ca dupa un film rascolitor sau dupa 12 ore de citit un roman exceptional.
Fictiunea este singura capabila sa transforme viata in destin. Realitatea- aceasta ruda saraca a imaginatiei, aceasta colectie de evenimente random, poate fi rafinata, ca printr-un alambic magic, in ceva superior, o metastaza a timpului comun, cand simti ca propriul sine incepe sa capete tuse de cerneala, sau de ulei pe panza, ca textura figurii tale in oglinda se descompune in fraze scrise de un mare stilist, sau ca o simpla miscare e urmata de strigatul lui Bergman sau Kurosawa: "Stop camera! Excelent!".
Exista vinuri care pot face asta, fie si vremelnic. De asta bem vin, si de asta trecem de la o sticla la alta, de la o podgorie la alta, cu frenezia unui explorator intr-un act de turism imaginar. Noi suntem alchimistii spiritului inchis in sticla, al duhului din povestile copilariei, noi il aducem la viata, cerandu-i de fiecare data aceeasi dorinta: sa ne mai faca o data personaje, sa creioneze in jurul nostru o meta-lume, in care totul are un sens chiar si in absurd, o lume cu introducere, cuprins si incheiere. Dar e o antepriza grea, periculoasa ca pasiunea unui savant nebun, si costisitoare ca viciul unui jucator la ruleta.
Ieri seara a meritat: Shirazul 2006 La Cetate a fost un astfel de bilet. Radiografia fenomenului e simpla dar nu explica nimic. Cafea si fructe rosii, ciocolata si vanilie (in exces), condimente si menta, exista echilibru, aciditate foarte buna. Dar vinul este mai mult decat partile sale componente, dupa cum un roman este mai mult decat cuprinsul sau.
Nu este cel mai bun vin pe care l-am baut, dar e unul dintre cele mai bune care se pot cumpara din supermarket. Daca nu-l mai gasiti nu disperati- luati un Cabernet din aceeasi gama. Nu stiu daca pretul de 40 de lei (Metro) e mare sau nu. Sporturile extreme costa.

La Cetate Shiraz 2006, Crama Oprisor, IG Dealurile Olteniei, prod. Carl Reh; vin rosu sec, 13%; 86/100

Ice Tea Riesling recolta 2001

-Ospatar!! stiga impacientat domnul.
-Va putem ajuta cu ceva?
-Ce-i asta? zice domnul, aratand spre paharul de vin continand un lichid auriu.
-Pai este...
-Este, Este. Iti spun eu ce este!
-Dar chiar este...
-Ce sa fie?! Este icetea, asta este... Cu aroma de piersici si lamaie.
-Domnule, imi pare rau, dar icetea-ul dumneavoastra chiar este Carl Reh Leiwener Riesling Spatlese 2001!
22 lei la Metro. Si cu asta am spus chiar tot.
Edit: Hm, poate am fost prea "adanc": vinul asta nu miroase a vin, are un gust cu adevarat de ice-tea cu aroma, de zici ca-i facut din ceai verde nu din struguri! Daca vreti sa va cumparati o doza de bulversare- asta-i calea!

Two Oceans Pinotage 2007


Am avut nevoie de un impuls, ca sa cumpar acest vin accesibil si omniprezent in supermarketuri. Am hotarat ca din cand in cand "sa-mi externalizez activitatea de scouting", sau mai pe intelesul celeilalte personalitati a mele: Magellanul din mine sa foloseasca si harti cartografiate de altii in odiseia sa.
Sunt absolut de acord cu ce a spus Razvan Jurca despre acest vin. As avea doar cateva mentiuni. Acest vin sud-african este perfect in vremuri calduroase, el insusi servit usor racit (15 pana max 18C). Este un vin rosu ceva mai "light" (desi are 13%, nu gluma!), usor de baut. Apoi, nasul mi-a detectat o aroma de ciuperci (now, that's a first!), dar memoria olfactiva il va tine minte datorita aromei impunatoare de visine, care se regaseste de la inceput si pana in finalul putin amarui al vinului, de unde eufemismele de rigoare, "cirese amare", "grapefruit", etc.
In orice caz, un vin corect (pretuit la 15 lei), fructuos- tipic lumii noi, vin pe care o sa-l vizitez de fiecare data cand pofta de descoperiri va fi amenintata de scorbut:)

Vinul.ro nr. 23

In numarul 23, Vinul.ro ne propune analiza critica a doua soiuri populare, asa cu ne intalnim cu ele la raft: Tamaioasa Romaneasca si Muscat Ottonel. La tamaioase pe primele locuri s-au clasat vinurile Prince Stirbey, dar cum ele nu se gasesc in supermarketuri sa amintim si tamaioasa 2008 sec de la Segarcea si cea de Cotnari- dulce, 2005. Interesant ca tamaioasa 7 pacate 2006, laureata Premiilor de excelenta Vinul.ro, vinul cel mai punctat de jurati la degustarea in orb, a obtinut acum doar 70pct. Cred ca s-a facut dreptate.
La muscat, cea mai buna versiune este si cea mai celebra: "fata in iarba" Dry Muscat 2008 de la Jidvei, urmata indeaproape de Val Duna 2008 de la Carl Reh.
In afara de acestea: degustarea de vinuri intre 40 si 130 de lei, degustare la care vinurile bulgaresti Enira au stralucit la fiecare categorie de pret; o cunoastem mai bine pe Mona Arsulescu, aka Vinuri Povestite.
Recomandarile subsemnatului din acest numar le gasiti aici si aici. Enjoy!

edit: ar mai fi o veste, pe care o descoperim intr-o reclama. Gama Cocosul de la Recas se va imbogati cu o feteasca neagra 2009 (85% feteasca, 5% Novac, 5% Negru de Dragasani si 5% Merlot). Interesanta compozitie!

Romanian Wine Art nr. 36


Azi sunt lenes si va invit doar sa descoperiti continutul revistei in rezumat pe blogul lui Marius Cristian si "in corpore" la cioscurile de ziare.
Spun doar ca e un numar consistent, cu multe, multe vinuri evaluate, trufe, ciocolata si preferatul meu- puiul de Bresse, singura pasare din lume cu denumire de origine controlata:)

Sicilia intr-un pahar cu vin II


Partea I e aici.
Desigur, nu vreau sa intru in vreo polemica, cu atat mai mult cu cat iarna a fost grea pentru depozitele supermarketurilor, iar Alin nu a facut decat sa mentioneze caracterul de urmarit al soiului si nu al acestei ipostaze.

Cum ajungi, Silicia miroase urat. Cu note de butoi nespalat. Chestii de igiena. Te socheaza moliciunea vietii de acolo, candoarea taraneasca a vinului, faptul ca desi sunt oameni si tanini dintr-o bucata, sunt suspect de delicati in acelasi timp.
Viata pare usoara, superficiala, dar iti dai seama ca se ascunde in ea o greutate metafizica, greu de controlat, o vendetta care varsa neincetat de secole sange de un rubiniu intens.
Sunt delicii zemoase, politicoase, un castron de dude si coacaze, dar in acelasi timp gazda se pregateste sa-si traga o lopata in moalele capului, sa te lase intr-un sant anesteziat si mult mai sarac. Cu timpul te obisnuiesti, soarele si briza Mediteranei elibereaza prizonierul din sticla. Vinul devine mai viu, neinblanzit, o mica salbaticiune iesita din paginile lui Giovanni Verga.
Un loc si un vin interesant, taranesc, viu si brutal. Folositi totusi alte rute pentru a ajunge acolo. Acest Piccini este un mic mafiot, cu gura mare si idei putine.
Si ma opresc aici de frica omertei si a lui Fanus Neagu.

Nero D'Avola 2008, Sicilia, Piccini, vin rosu sec, 13%. 61 pct la deschidere, 72 dupa 5 ore.

Koonunga Hill Shiraz Cabernet 2006. 91 de puncte Parker

“Stanley Holtz sta doborat de-a curmezisul trotuarului. Obrazul drept atinge asfaltul inca cald. Este noaptea tarziu. Conul de lumina al lampadarului ii taie trupul in doua. Picioarele i-au disparut deja in neant. Curand, restul va urma.

Isi vede degetele cum se misca frenetic, ca ultimul refugiu al trupului sau viu. Ploaia torentiala aproape i-a acoperit ochiul drept cu micile sale suvoaie. Dar e bine. Nu i-a placut niciodata ploaia, dar acum e la locul potrivit. E ciudat cum de la nivelul solului o ploaie oarecare are intensitatea Niagarei. Asa trebuie ca se simt furnicile, gandi Stanley. Ce zi! Nimic nu indica asta, nici un indicator pe marea autostrada nu indica iesirea cu numele lui.

Treptat apa din jur se coloreaza. Deasupra ploaia cade. Ploaia este o stare de spirit, ea devine apa abia cand stinge asfaltul. Un fulger lumineaza cerul, dandu-i pe fata paloarea de inecat. Inainte sa-si inchida ochii, Stanley surprinde marchiza restaurantului chinezesc de alaturi. Doi dragoni din fier forjat, auriu si celalalt negru, stau inclestati, incremeniti pentru totdeauna in lupta lor fraticida.

12 ore mai devreme

Exista dureri de cap care te pun in comuniune cu universul, gandi Stanley uitandu-se cu ura la sticla goala de J&B. Isi aprinde o tigara, trage un fum. Ar vrea sa o puna undeva, dar scrumiera da pe afara ca o toaleta refulata. Asa arata si creierul meu acum, ha, oare ce parere ar avea profesorul de filosofie din colegiu despre asta. Un vulcan de ganduri murdare! Sarmanul Henry Tarkowski, cat mai radeau de el, cu pantalonii lui pana la jumatatea gleznei. Si cum isi ridica barbia in timp ce cita din Aristotel. Hilar! De ce pare isi aminteste de el acum? Poate pentru ca si el era un ratat?

Lumina intra timida printre jaluzele. Ce ora o fi? Aici pe malul oceanului soarele rasare devreme, impanzeste lumea cu ultravioletele lui optimiste, ca un alcoolic in zilele de salariu. Sunt un vampir. Incaperea arata oribil, cutii de bere si ambalaje de taitei chinezesti aruncate pe jos, sacul de dormit intins langa birou, un epicentru al dezastrului.

Telefonul suna cu taria propriei constiinte. Stanley se intinde spasmatic catre el, intr-o tentativa de a-si curma suferinta.

Da sa spuna ceva, dar nu reuseste decat un puseu de tuse. Alo?

Mr. Holtz?

Cine intreaba?

Mr. Stanley Holtz? Insista vocea. Are un timbru enervant, usor ironic.

Da. Cine-I acolo.

Nu este important. Avem o treaba care necesita abilitatile dumitate.

“Avem o treaba care necesita…”. Ce mama dracului vrea amaratul asta?!

Ati gasit plicul de langa usa?

Stanley isi arunca privirea ca un lasou peste dezordinea pandemica din birou. Este un plic pe podea langa usa.

Ce contine, daca nu sunt indiscret?

Onorariul dumitale si persoana care trebuie gasita.

Dar eu nu lucrez asa, domnule…exclama intrebator.

Va vom contacta noi. Clanc. Bip Bip.

11 ore mai devreme

Stanley Holtz iese din cladirea de birouri. Paseste in usa rotativa, punandu-si la timp ochelarii negri de soare. In lumina puternica Stanley arata a om. Cele 45 de minute de la deschiderea plicului care continea o suma suspect de frumusica, i-au facut bine. Cafeaua este o bautura ingereasca. Este nectarul zeilor, micul dejun al campionilor, ar trebui s-o dea la pompa, etc. Pe langa bani, plicul mai continea o fotografie. Un individ in varsta de 50 de ani, razand bucolic, aparent european. Parul carunt, cam mare pentru varsta lui. Genul gigolo trecut, usor ingrasat. Trasaturi frumoase, totusi. Pe spatele fotografiei, o adresa: 21 colt cu 5. Parker’s.”

Cam pe aici mi-am dat seama ca nu vreau sa scriu o amarata de poveste pulp, un pseudo-scenariu de film noir. Dar, daca as fi facut-o, ar fi fost terifianta poveste la capatul careia se dezvaluie coruptia, santajul si depravarea unor ziaristi-institutie publica.

Cum Dumnezeu a putut Wine Advocate sa acorde 91 de puncte lui Penfold’s Koohunga Hill Shiraz Cabernet 2006?! In ce fel de univers paralel ar putea vinul asta cu aroma de trademark: cauciuc ars, trademark: cerneala, atringenta deosebit de suparatoare si limpiditate de chihlimbar contrafacut, sa obtina 91 de puncte din 100? Adica este la 9 puncte de perfectiune!!! Sa nu ma intelegeti gresit, se poate bea, si chiar s-a bautJ dar a devenit baubil, de fapt agreabil e mai bine spus, cam pe la ultimul pahar. Si vorba unui intelept amic: multe vinuri devin agreabile spre sfarsitul sticlei!

Poate n-o sa-mi fac multi prieteni cu parerea asta, dar asta-i ce-am baut. Si am baut ce-am cumparat!

Nota: sticla a facut parte dintr-un boxset Penfold’s continand sus-numita si versiunea 2003 a aceluiasi cupaj, de gasit la Selgros la pretul de 45 de lei. Pe cea din 2003 o s-o pastrez, conform indicatiilor lui Parker, pana in 2022:)

Lindemans Bin 50 Shiraz 2005: Trei culori cunosc pe lume...

Ce este acela un "bin 50"?
Ei bine, este o chestiune specific australiana. "Bin"-ul este locul din crama in care se depoziteaza un anumit vin. Este adresa vinului in pivnita. Shirazul se depoziteaza in bin 50, pe cand chardonnay-ul in bin 65, etc. Nu spune mare lucru despre calitatea vinului in sine. De altfel, nu spune mare lucru in general, transformandu-se intr-un cliseu de marketing. Suna "cool" si cam asta e tot.
Vinul: culoare rosie intensa, nas placut in care se intrevad fructele, gust destul de moderat pentru un shiraz australian, de fructe negrede padure(coacaze), dar si rosii (zmeura). Evolutie fina, tanini moi, delicati. Finalul nu este impresionant, dar lasa ceva dulceata de prune si un pic de bacon.
E un vin nemaipomenit? Nu! M-a dus cu gandul la banca mazgalita din scoala primara, la "guma turbo 5 lei, tipi tip 3 lei"(spus cu accent de populatie conlocuitoare), la cocoseii de zahar, la careu si trei culori("chent, malboro si carpati"), la snururile colorate de "comandant", la trusa cu sugativa, calimara si stilou chinezesc cu penita usor stramba, la mainile vesnic patate cu pigment albastru. Cam asta ar fi de rau: cerneala! Nici cele aproximativ 24 de ore cat a stat deschisa sticla n-au fost suficiente sa alunge nostalgia.
Dar e bun? Da! La 25 de lei isi merita cu prisosinta banii. Ce genul de vin perfect seara tarziu, sa acompanieze Consolatio Philosophiae, sau macar Conjuratia Imbecililor. Coloana sonora(nu pun secventa din film-unii ar putea fi sensibili):

monthly phyton- always look at the bright side of life
Asculta mai multe audio diverse

Un spumant pentru dinozauri: Cashmere Busuioaca de Bohotin


Busuioaca de Bohotin 2009, Cashmere, Oenoterra, vin spumant rose, dulce, 8%, 17 lei
Bineinteles ca nu-i rea ideea, cele doua spumante dulci ale Oenoterrei, pe baza de Tamaioasa si iata Busuioaca, realizate dupa metoda Asti, au fost laudate suficient. Dar este mai mult un premiu de incurajare si de aprobare a unei idei bune, a unui "brand" bine gandit, decat o realitate senzoriala. Are toate calitatile si defectele obisnuite ale busoioacei, inclusiv "aromă" si ilustrul gust dulceata de trandafiri (Dinozaurul Dorothy ar fi foarte incantata...referinta bibliografica poate fi verificata in fiecare seara in jurul orei 21 pe canalul pentru copii Jim Jam:) . In rest, efervescenta e deficitara, spuma pare de bere ramanand in pahar mult dupa turnare. Plus ca e totul e roz, de la eticheta si pana la motto-ul "la vie en rose" care bine-inteles nu putea lipsi...

Bunuri de larg consum: Grasa de Cotnari


Grasa de Cotnari 2006, DOC-CIB Cotnari, vin alb dulce, 13% 16lei.
Nu este absolut de nebaut, mai ales ca trebuie potrivit la desert, si nu orice desert, ci chestiuni extradulci. In orice alta forma, este dificil de digerat. E o grasa de Cotnari care pe langa obisnuitul iz mieros, aduce in plus ceva miez de nuca (serios!). Nu denota o frenezie de arome, e doar o licoare dulceaga. Singura curiozitate legata de grasa de Cotnari pe care o am: gustul vinului din gama "selectie". Dar costa vreo 40 de lei...
Concluzie: Suntem foarte departe de Tokay sau de vinul acela dulce frantuzesc pe care nu indraznim sa-l numim aici! 68/100

Chamarre Chardonnay Grenache 2008: Republica contraataca


Un vin frantuzesc doar deoarece e produs in Franta lui Sarkozy. Nu are nici in clin, nici in maneca cu marea traditie oenologica a Frantei.
Presedintele Republicii a sustinut modificari in legislatia vinului, printre altele permitand unui producator sa faca vin din strugurii cultivati de altii, eludand astfel sistemul obisnuit de clasificare. Si asa Chamarre a incheiat contracte cu mici producatori, beneficiind de nu mai putin de 50.000 de hectare plantate cu vita de vie. Ce a iesit? O gama de vinuri nepretentioase, ieftine, dar frantuzesti.
Am baut cateva dintre ele si as spune ca sunt net superioare vinurilor de masa din Hexagon (apropos, am citit un pasaj super despre limbajul comentatorilor sportivi: nu Franta ci Hexagon, nu olandezi ci batavi, nu Anglia ci Albion- perfid sau nu). Nu in ultimul rand este o incercare de a contracara asaltul vinurilor ieftine din lumea noua.
Iata un vin alb, sec, cupaj de Chardonnay si Grenache (nota bene). Are un miros floral, gust destul de complex- dominat de citrice cu note de piersica, ananas si pepene galben. Usor amarui pe final. E un vin de masa ok, dar nu ofera satisfactii de unul singur.
Lucrul interesant este ca memoria papilelor mele gustative m-a trimis cu gandul la Feteasca Regala Budureasca 2008, care avea cam aceleasi coordonate. Ceea ce ma face sa trag din nou aceeasi concluzie aparent absurda, care a mai reiesit si cu alte ocazii: anume ca in ziua de azi si cu tehnologia de astazi, mai ales in cazul vinurilor nepretentioase, de masa si in masa, conteaza mai mult oenologul, drojdiile folosite, baricul si tehnologia decat strugurele in sine. Cu alte cuvinte, tipicitatea de soi a ajuns un fel de moft pentru "puristi", si exploatata doar in cazul vinurilor serioase(si scumpe) care se adreseaza unui public mai restrans.
71/100

40 de mucenici si 44 de pahare


Astazi este ziua din viata oricarui barbat in care trebuie sa se caiasca, sa faca ceea ce este corect pentru numele lui Dumnezeu, si anume: sa bea. Ca-n fiecare an, ma voi umple de rusinea de a fi un soi de venetic, un pagan care nu respecta traditia, un damnat care da cu piciorul in icoane. Nu mi-am propus niciodata sa ajung la 44 de pahare (uneori nici n-am inceput, oh, rusine!), dar mi-am propus sa descopar de ce sunt 40 de mucenici dar 44 de pahare? De ce sunt patru pahare in plus? Si pentru cine?
Stiu ca savantii au dezlegat misterele atomului sau ca sfredelesc cu telescoapele lor inaltul ceriului, dar pentru numele lui Dumnezeu, de ce nimeni n-are o explicatie pentru acesta mica inadvertenta?
Ma declar infrant si astept pentru vecie rezolvarea misterului. Poate Indiana Jones, sau cum il chema pe respectivul din Comoara Nationala, Johnny Depp cu Polanski si Dracu' din a Noua Poarta, sa detina cheia acestui terifiant mister. Voi sta pana la adanci batraneti cu ochii pe national geografic si history chanel, doar-doar vor da un documentar senzational din seria misterele bibliei. Presimt un mister fantastic, adica erau 44 de martiri si au murit 40. Ce s-a intamplat cu cei patru? Dan Brown si Pavel Corut stau pe varfuri...Chiar si Dan Diaconescu pare vag interesat. Sa vedem. Raspunsuri, pareri, opinii, aporii?

Posibile raspunsuri:
1. exista o explicatie aiuritoare, demna de toata lauda (premiul special "nice try") cum ca 44 ar fi fost o sarbatoare mai veche (daco-getica, cum altfel) cum ca de astazi si pana la Sf. Gheorghe ar fi exact 44 de zile. Ce legatura au dacii cu Sf. Gheorghe este un alt mister. Ce legatura are Sf Gheorghe cu paharele de vin e alta poveste. Cam ca la Blaga...
2. e cate un pahar pentru fiecare mucenic, deci 40. Apoi se zice o rugaciune de multimire ca ai scapat cu viata, pe care o inchei cu cate un pahar in numele Tataului, al Fiului, al Sfantului Duh si la sfarsit ca sa iasa 44, spui un Amin si mai dai un pahar pe gat!
3. 44 de pahare este limita fizica pana la care rezista ficatul unui bun crestin!

Babeasca merge cu Carpaccio sau nu?

Fiind bautor de varietati neaose ma delectez uneori cu citirea contraetichetei, unde gasim sfaturi pentru asocierea licorii respective cu mancarea.
Ce ma surprinde este ca nu mi-a fost dat sa vad, ori poate nu imi aduc aminte, asocieri cu bucataria traditionala sau ca sa fiu pretentios, alaturari pur regionale, de tipul babeasca neagra- tochitura moldoveneasca sau zghihara de Husi cu pui la ceaun.
Nu, frate, toate vinurile noastre albe, seci sau demiseci, de la feteasca alba la francusa merg cu fructe de mare; toate vinurile rosii de la feteasca neagra la cadarca merg cu carne rosie si desigur, un lucru la indemana tuturor- carne de vanat.
Nimeni nu-mi spune pe eticheta ca vinul lui merge cu o babusca prajita, sau cu bulz, sau na! cu sarmale! Cineva imi spunea ca a vazut o tamaioasa romaneasca pe care scria ca merge bine cu deserturi din bucataria germana....
Dar ciudat moftangiu mai sunt si eu!

Vinarte: Exista viata de dupa moarte


Pana in acest moment cei de la Vinarte n-au facut decat sa ma dezamageasca cu al lor Negru de Dragasani (2004), Feteasca Villa Zorilor(2006) si mai plenar merlotul Prince Mircea(2006).
Dar merlot-ul Castel Starmina 2008 DOC CMD Vanju Mare este o revelatie sub aspectul calitatii la 12-13 lei cat costa. S-ar putea sa fie cel mai bun vin romanesc la acest pret. In afara de usorul iz de cauciuc, care se disipa in timp, am descoperit un vin rosu cu nuante violet, sec, fructuos (cirese, visine, fructe rosii de padure), ce da senzatia de proaspat. Gustul de fructe este adancit de un rest de zahar, care-ti sugereaza fructe coapte cum nu se mai gasesc in pietele noastre. Se simte si lemnul, cam mult, dar macar sta ceva bun in spatele lui. Usor de baut, catifelat si cu o aciditate bine de folosit in asociere cu branzeturi fermentate.
Vorba lui Tavi Rosca, 5 stele, care de la jumatatea sticlei in jos se fac 10.
81/100

PS: Observa Alin- daca tii aparatul vertical fonturile nu o iau in sus:)))

Cramposia BNR

Cum banii si vinul fac casa buna si se lupta cu birocratia

Se cutremura industria chiliana de vinuri

Conform Wine Spectator, cutremurul recent care a afectat statul Chile, va produce industriei locale de vin o pierdere estimata la 250 milioane de dolari. Cutremurul a avariat crame, instalatii, culturile in sine. In vreme ce producatorii mai mici anunta pierderi de pana la 15% din productie, din tancuri si butoaie, cei mai loviti fiind Concha y Toro (cel mai mare producator chilian)- zvonul spune ca ar fi vorba de 40 de milioane de litri, Vina Santa Carolina, Torres, Vina Santa Rita si Vina Montes. O alta problema este reprezentata de muncitorii care au ramas fara case si a caror cazare ridica probleme, cu atat mai mult cu cat se aproprie culesul in emisfera sudica.
Dar sigur, pierderile in vin sunt cea mai mica problema a chilienilor in acest moment.

articolul pe larg: aici

Nine, un fel de "Otto e mezzo for dummies"

Cineva mi-a vorbit de filmul Nine. Cineva obisnuit cu filme gen Terminator sau Titanic. O porcarie, n-am inteles nimic, pacat de atatia actori mari, etc.
Hai sa-l vad si eu. Atata reclama negativa ma face curios:)
Ce este Nine? Este un film intr-o paradigma culturala mai larga. Este, de fapt, un remake sau mai bine zis un omagiu adus lui 8 1/2 al lui Fellini, filmul din 1963. Doar ca pastisele extra-narative filmate in grila suprarealista- trairile si amintirile lui Guido, sunt in noua interpretate a lui Rob Marshall (regizorul lui Chicago) aduse usor in derizoriu. Mintea lui Guido-interpretat de Daniel Day-Lewis- este acum o scena de vodevil pe care apar Nicole Kidman, Penelope Cruz, Marion Cotillard, Kate Hudson, Judie Dench, si care, ma scuzati, canta! Apare pana si Stacy Ferguson, adica Fergie, ingrasata bine, pentru a aminti cat de cat de ratacita Saraghina din filmul lui Fellini. Dar si Sophia Loren in rolul mamei.
In fine, filmul nu este o adaptare fidela, dar copie din cand in cand franturi din clasic.
Este un film bun? Probabil ca da. Are un public? Probabil ca nu. Ceea ce era non-conformist si intelectual in 1963, astazi e maculat. Daniel Day-Lewis joaca bine, dar adversarii sunt mai buni:) E un actor mai versatil decat a fost Marcello Mastroianni. Dar Mastroianni venea in 8 1/2 cu aura castigata in La Dolce Vita, era imaginea "latinului" in lume. Daniel Day-Lewis nu poate aspira la aceste atribute mondene si care conteaza, vai!, atat de mult in cinematografie...
Deloc de mirare ca fimul a fost un "flops". Cei care n-au auzit de Fellini nu se vor conecta la aparatul de fabricat ideal, iar admiratorii lui Fellini vor fi dezamagiti de re-interpretarea nepoliticoasa a lui Marshall. Eu unul, nefacand parte din cele doua categorii, l-am urmarit cu interes.
Un vin rosu bun si dificil merge ca uns. Dar nici prea complicat, ca doar se canta mult. Sa zicem un Carmenere 2007 Casillero del Diablo (78/100). Pana se va termina filmul- va deveni si el destul de baubil:)
Citat simpatic:
"Directing a movie is a very overrated job, we all know it. You just have to say yes or no. What else do you do? Nothing. "Maestro, should this be red?" Yes. "Green?" No. "More extras?" Yes. "More lipstick?" No. Yes. No. Yes. No. That's directing."

Trailer:


AVERTISMENT

Poate ati remarcat mica casuta din josul paginii. De ce a aparut ea? Pentru ca unii dintre prietenii mei bloggeri au trebuit sa suporte mojicia unui producator, al carui reprezentant legal nu poate fi decat un badaran, sau, in cel mai bun caz, un tip normal care a prins o zi foarte proasta si a simtit nevoia sa se "descarce" pe cineva. Am avut si eu parte de astfel de atitudini, dar nici chiar asa. E drept ca aceasta atitudine m-a facut sa am scrupule asupra aspectelor legale ale luarii de atitudine in spatiul public. Ergo...
In loc sa descopere printr-un act onest de introspectie de ce vinurile sale nu iau marea medalie de aur de la Bruxelles, producatorul cu pricina s-a gandit sa se burzuluiasca la un blogger, chestie mai facila.
Da, domnilor producatori, sa fie clar: noi suntem de vina pentru vinurile voastre mediocre! De ce? Pentru ca de naivi ce suntem le cumparam! Daca n-am da bani pe ele, poate ati intra in mai multe sedinte, speriati de umbra falimentului, si poate in urma lor ati face vinuri mai bune. Daca puteti!
Asa este, nu sunt specialist, doctor in vinuri, etc, etc, dar judecand multe din produsele voastre, nici voi nu sunteti!
Apoi, mi se pare amuzanta ideea ca doar "specialistii" ar putea sa-si exprime vreo parere critica in public despre vinurile voastre. Dar specialistii lucreaza in domeniu, si cu mare greutate ar dori ca prin onestitatea exprimata la un moment dat, sa dea cu piciorul unei potentiale colaborari lucrative. Asa ca ar fi mai bine pentru toata lumea daca n-am spune nimic critic despre vinuri. Ar trebui doar sa le ridicam in slavi si sa cadem pe spate cand ne invitati la vreo degustare. Apoi, daca-mi permiteti comparatia, iti trebuie o diploma in chimie alimentara ca sa remarci ca o paine este ranceda sau mucegaita?
Nu ma deranjeaza ca multe din produsele voastre nu sunt de clasa mondiala. Nici nu trebuie. Orice produs are o tinta, un public, un orizont de asteptare. Multe din vinurile voastre nu sunt opere oenologice, dar in raza lor de pret, sunt super-ok.
Dar nici voi, dragilor, sa nu va bateti cu caramida in piept ca sunt cine stie ce minuni comparabile cu vinuri bordoleze celebre! Aceasta lipsa totala de realism in propria evaluare este cauza multor probleme, pe care, iata, le revarsati asupra cui nu trebuie.
In cinstea industriei romanesti de vinuri inchin astazi un gin tonic cu multa gheata! Hai noroc!

PS Lecturi suplimentare: