2009 Ogier Gigondas Duc de Mayreuil

In care 2009 e anul, Ogier este producatorul, mai pe larg A. Ogier & Fils negotiant-eleveur, Gigondas este denumirea de origine, din comuna Vaucluse, Valea Rhonului, iar Duc de Mayreuil este denumirea comerciala, amintind de istoria locurilor.
O fi povestea cu Lois de Bourbon si frumoasa Lucrece? Ludovic al XIV-lea nu dorea casatoria lor (povesti de amor si politichie complicata) asa ca s-a opus ei intr-un mod bizar: l-a facut pe Lois cardinal! E functionat- teoretic, dar practic, de iubit cei doi amorezi tot s-au iubit, zice povestea. 

Gigondas sunt cunoscute ca vinuri mari, opulente, amintind de rudele de la cativa kilometri in sud, Chateauneuf du Pape. De altfel sunt tot cupaje pe baza de grenache, cu aport de syrah si mourvedre. Maturarea are loc in asa numitele "demi-muids", butoaie de 600 litri.
Poate va amintiti ca am incercat cu ceva vreme in urma si chateauneuful aceluiasi producator. Sunt vinuri gasibile in duty-free, cel putin daca veniti de la Paris. Ei, Gigondas ar trebui sa fie un vin asemanator, cu precizarea ca e mai ieftin cu vreo 30-40%! 
Asa ca daca va este pofta de un vin mare, voluptos, ca un nud de Renoir, si care sa nu coste cat un chateauneuf gustat in fata unui Monet, atunci un Gigondas este foarte bun.

Culoarea este rosu-purpuriu intens, indicand tineretea vinului, identificabila si un nasul de paine pajita, pudra de cacao, flori uscate, levantica, lemn parfumat, dupa ceva aer- condimente pudra. Gustativ afina, pruna, mai exact un melanj de fructe dulci, compact, dens, si ulterior note sarat-amare de maslina neagra si cerneluri, se imbina cu taninul serios si aciditatea foarte buna. E un atlet!
Finalul este extrem de condimentat, piperat. 

E inca "pe fruct", un infant care gangureste in pahar. Imi permit sa cred ca in 3-5 ani isi va fi dezvoltat si note mai sobre, acum e veselie pura.
Nu este la fel de greu ca un chateauneauf, dar seamana foarte mult. Indubitabil vanatul, vita, preparate cu sosuri grele, savante, ar acompania fericit acest vin. Dintre branzeturi, un St. Marcellin sau un Roquefort ar fi nimerit. 
Trebuie aerat in sticla minim 30 de minute si neaparat  adus la temperatura camerei (16-18C) inainte de consum.
E unul dintre acele vinuri care iti par mai bune decat sunt, in realitate (Franta, istorie, gastronomie, Sorbona, vin etc.). Dar asta e o alta discutie, poate inutila.  
16 euro. 86 pct.

0 comentarii: