In acest an a fost 100% Viura, fara aportul Malvasiei, daca citesc bine fisa tehnica. Bun cu peşte. Deloc complicat. Deloc rau. Vedeti dumneavostra, uneori bunul si profunditatea unui vin nu sade atat in el insusi, cat in circumstantele atenuante. Daca un pinot de Murfatlar, fie el si demidulce, te poarta spre tinerete, spre studentie, spre un altadata mai vivace, atunci vinul devine o alveola de timp, vorba lui Gaston Bachelard. E interesant sa-ti imaginezi cum prin spatiul prezent (ca doar spatiul-timp nu mai e o enigma) exista din loc in loc pliuri de memorie, locuri, circumstante si lucruri care deschid un portal spre altadata. "Uite, in acest loc, acum 30 de ani am cunoscut-o pe sotia mea", sau "Sticla asta de vin imi aminteste de Constanta, in studentie, de Uriah Heep, de Phoenix...". Nu conteaza ca in acea statie de autobuz troneaza acum o cladire de sticla si otel, sediu de banca, sau ca pinotul cu problema nu e chiar atat de bun. Trecutul e intotdeauna pastelat, mai viu colorat decat prezentul gri si plin de griji.
Pe mine, fiinta mai recenta, acest vin de Rioja imi aminteste de luna de miere, de Barcelona pe fast forward, de miraculosul trecutului dintr-un autobuz in altul si zaritul nesperat pe fereastra al unor locuri vazute doar in ghiduri si vederi. E ceva sa dai fara intentie un colt si sa te trezesti fata in fata cu Casa Mila. E ceva sa vezi imensitatea, gandita la granita dintre copilarasc si monstruos al celebrei catedrale a lui Gaudi. Un glob de sticla cu salamandra din Parcul Guel, peste care ninge absurd si postmodern, cumparat de la niste negri din fata catedralei cu 4 euro, dupa ce m-am targuit feroce si neverosimil pentru un euro. Fructe de mare, ieftine, proaspete, variate, vin alb sec vioi si racoritor! Soare, mers cu trenul, gari fara mamaie care se ascund de tine in spatele unei gauri de sticla, de fapt fara oameni, doar cu un automat de bilete, ajuns la mare, liniste, figuri destinse de turisti!
Reiau: Vina Tobia Blanco 2010 este un vin de 25 de lei, deci pret moderat, fresh&crispy, de o culoare alb-verzuie putin intensa, un nas discret de citrica coapta, fructe tropicale, mar copt ce te duce de nas in a crede ca vei da peste ceva dulce. fals! Gustul e sec, crocant, de mar verde, piersica, pepene galben, caisa, cu un final reconfortant citric si nu foarte laborios. Dar bun. 81pct. Valoare buna.
Ma uit la globul de sticla, martor ieftin si rezistent al calatoriei trecute. Mai rezistent decat globul cu catedrala din Varna, care si-a dat obstescul si urat mirositorul sfarsit (sunt umplute cu un lichid glicerinos, cu miros greu si persistent) in mainile micute, nesigure si pline de neliniste ale fiicei mele. Si ma gandesc ca trecand peste insurmontabila diferenta culturala si istorica, Bachelard a avut dreptate: nu trebuie sa platesti 500 de euro pentru un bilet de avion. Sunt de ajuns 25 de lei pentru o sticla de Viura de la Bodegas Tobia.
PS: Salamandra e timida si nu se lasa fotografiata. O sa incerc sa o surprind mai pe seara, cu permisiunea dumneavoastra.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu