Fumatul dauneaza grav nu numai sanatatii ci si finantelor. Sa va explic. Intr-o zi am mers la sediul unei banci. Cand am iesit de acolo, mi-a venit sa-mi aprind o tigara. Asta e, sunt fumator, sa depasim momentul...
Remarc cu neplacere ca n-am nicio bricheta la mine. Bun, la cativa pasi, un magazin- din tipul CE Market, niste magazine raspandite local in care se vand de regula servetele, hartie igienica, mase plastice. Sunt detinute de Asil Grup din Galati, producator de astfel de treburi. Intru sa-mi iau o bricheta. Langa casa, ce sa vezi? Minune mare! Un stand cu vinuri de colectie de la Vinia Iasi. O grasa din 1986, sauvignon blanc sec din '93...Grasa 50, sauvignonul 22,5 lei. Cu bricheta ordinara (care de altfel s-a dezmembrat la a treia aprindere), pret total pe bon: 75 lei. Am stiut dinainte de cumparare ca situatia prezinta un risc ridicat, sa cumperi vin alb vechi fara sa-i vezi culoarea (sticla fiind complet invelita in hartie) e cel putin imprudent, dar m-am gandit ca or fi niste legaturi intre Asil si Catalin Chelu, omul de afaceri galatean care a preluat la un moment dat Vinia Iasi si a dus-o spre victoria finala.
Seara, plin de temere si anticipatie- mix datator de dependenta achizitorilor de vinuri vechi- ma apuc sa deschid sauvignonul, de la care aveam si cele mai mici asteptari- ar fi fost pierdere acceptabila, ca sa zic asa. De cum i-am dat jos pijamaua mi-a fost clar ca am dat 22.5 lei de pomana. Chihlimbariu inchis- cognac XO, ce sa mai. In gust va dati seama, un vin oxidat, decazut. Bun, deja pleostit, ma duc sa deschid si grasa 1986. Ma gandeam ca fiind un vin dulce, rest de zahar mare- alt potential de invechire, alta rezistenta la timp. N-ar fi trebuit. Aceeasi culoare, culoarea dezastrului. Gust- va dati seama... E genul de vin pe care atatia neofiti il descriu ca fiind "ca un cognac, domnule!" si ii face sa creada ca vinul vechi devine inexorabil mai tare, devine cognac, ce sa mai. Cand de fapt, evident, e doar o asemanare gustativa intre oxidarea vinului si tusele etilice ale unor distilate. Fiind si dulce apar si nuante de caramel- care duc iarasi spre falsa concluzie.
Asadar, vedeti dumneavoastra, desi am cumparat pana acum mii de sticle de vin, desi stiu destule despre vin si mi-am dezvoltat toate uneltele ca sa nu mi se intample astfel de dezamagiri, intr-o buna zi din luna mai- mi s-a dovedit contrariul- si anume ca niciodata nu esti prea batran sau prea intelept sa eviti o teapa. Teapa care a fost si pregatita de cineva, imi ramane doar sa presupun de catre cine. Sticlele erau evident improprii consumului dinainte de a fi imbracate si cel care s-a gandit sa traga foloase a ales singura cale prin care un cumparator atins de naivitate temporara- ca mine- ar fi putut s-o cumpere: ascunderea culorii. "Pijamaua" era pana la buza, lipita in diverse puncte, astfel sa nu o poti desprinde nici macar putin, ca sa tragi cu ochiul.
In concluzie, trebuie sa ma las de fumat. In conditiile in care o bricheta ordinara ajunge sa coste 75 de lei, trebuie sa recunosc ca nu sunt suficient de prosper pentru viciul acesta...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu