Pouilly Fume 2014 Le Vieilles Terres Dominique Pabiot (Franta)


Iata un sauvignon vibrant, tânăr, cu arome flagrante de soc, grapefruit, fructe exotice, o coloana vertebrală ușor cretoasa, minerala, aciditate foarte ridicata, însă bine integrata în ansamblu, si o remanenta remarcabila. Băieții ăștia știu cum sa facă un sauvignon. Cum spuneam si in micul text de pe unvinpezi, unde a fost listat vinul la 61 lei, foarte rar se intampla sa gasesti vinuri albe din apelatii celebre, si evident Pouilly Fume (de pe valea Loarei) este locul aproape sinonim cu un Sauvignon Blanc de calitate, atat de aproape de recolta. Pe piata nosatra apar de obicei vinuri sdin recoltele putin mai vechi, eventual stocuri nevandute in pietele mai dezvoltate. 

Vinul de la Dominique Pabiot este un exemplu de tipicitate, de vivacitate specifica Sauvignonului tanar si prin urmare extrem de usor de baut, insa avand in vedere predigriul va putea fi consumat cu placere si peste cativa ani. 
87 pct.  



Reserve du Ciron 2012 Sauternes Calvet (Franta)

Calvet e un colos si un "negociant" de vinuri cu istorie neintrerupta din secolul 19. Practic etichetele sale acopera toata Franta. Vrei un Beaujolais? Calvet are! Vrei un Bordeaux? Calvet are! Vrei un pinot de Burgundia? Exact, Calvet le are si pe acestea in portofoliu. 
In atare conditii, nu trebuie sa ne asteptam la revelatii, insa nici nu trebuie sa uitam ca reputatia nu se castiga vanzand mizerii.Blendul are Semillon-ul in rol principal(80%), cu Sauvignon blanc si Muscadelle in roluri secundare.

Uite asa m-am intalnit cu o sticla de 0,375 din licoarea dulce a celor de la Calvet, un Sauternes 2012 sub denumirea comerciala Reserve du Ciron. Au aparut in Kaufland, undeva in preajma Craciunului, cand costau 32 lei. Zilele trecute l-am zarit cu coada ochiului in coltul conservelor aproape de expirare, cu 17,99 lei. Cat de rau poate sa fie, mi-am zis, pana la urma e vorba de un Sauternes, de nectarul dulce din Bordeaux. 
Sa stiti ca n-a fost rau deloc. Adica ofera ce te astepti, culoare aurie, stralucitoare, nuante curate si clare de flori albe, miere de albine, piersici, mandarine si fructe confiate, o latura "verde", vegetala, iar in gust descoperi o aciditate suficienta cat sa faca licoarea baubila. A doua jumatate a vinului, ca sa zic asa, e mai putin reusita, aducand o impresie pastoasa pe final si o remanenta deloc remarcabila, desi senzatia de dulce persista, bineinteles. Alcoolul (13%) e foarte bine ascuns.
Insa una peste alta, nu este cel mai neremarcabil Sauternes pe care l-am incercat, ofera tipicitate si o oarece savoare, chiar daca executia nu s-a dovedit perfecta in 2012.
Un chilipir, din punctul meu de vedere. 83 pct. 

Restul vinurilor de la Familia Petru

Kerner 2013 din struguri de la Villa Vinea. DOC Tarnave. Un nas rezervat, vinos, rustic, vegetal și cu timide flori de câmp,  mere verzi. Gust propunând o impresie fibroasa, de caisa nepoata și mere granny Smith. Culmea e ca gustul dulceag de mar golden este foarte persistent. E un cu totul altfel de vin decat cel de la Villa Vinea. Ramai usor descumpanit. Fiind mai altfel raspunsul la intrebarea "e bun?" e variabil. Mie nu mi-a placut, mi s-a parut greu de baut, dar sunt sigur ca exista un public pentru el, nu prea mare deoarece exista doar 400 de sticle ramase:)

Pinot Noir rose 2013. DOC Tarnave. E un vin demisec, portocaliu, cu aroma concentrata de trandafiri, cirese si capsune. E un vin curat, bine lucrat, insa e nitel greoi. Poate fi potrivit pentru bautura de vara a romanului, atunci cand nu bea bere. Da, cuvantul acela al carui nume nu poate fi rostit:) 1831 sticle.

Trifon 2013 este un blend demisec de Feteasca regala si Riesling italian, DOC Lechinta. Grepfrut, mere golden, din nou o rusticitate familiara, moderat sub aspectul nivelului de alcool. Si acesta pare a fi potrivit pentru cel al carui nume nu poate fi rostit. 1131 sticle.

Evident cand am intitulat post-ul "Restul vinurilor..." m-am gandit la Pinotul vinificat in alb, de care va ziceam acum ceva vreme. Acela e cu o lungime in fata celorlalte vinuri de la crama familiala din Tarnaveni. 
In jur de 20 lei la comezi-sampanie.ro







Feteasca Alba 2011 Ingeri din micul Paris, Crama Basilescu

Pe 9 mai 2013, descriind aceeasi licoare scriam "Baricul s-a integrat in niste note de fruct dulce, mar golden, caise, cirese albe, cu adieri florale. Olfactiv nu foarte intens, dar plin si viguros in gust, destul de structurat si cu coloana dreapta, cu un final dulceag de fruct copt. Licoarea inca are zvac, dar sunt curios cum se va prezenta cand elanul se va mai domoli. 85". 
Dupa ce ma veti scuza ca ma citez singur de doua ori, iata nota de degustare de acum cateva zile: "Arome vegetale, de zarzavat tocat, impresii de flori albe, nuanță fina indepartata, undeva in miezul vinului, de baric vanilat, mere golden, pomelo, si in consecinta un finish dulce-amarui, mediu. Incredibil, vinul are inca fizz, e intepator, reconfortant. 85 pct". 
Am descoperit (dupa doi ani de la degustare si 4 de la recolta) un vin cat se poate de viu. Elanul initial nu s-a domolit. Am mai descoperit, dupa deschidere, aglomerari de cristale pe dop, semn de calitate spun unii, semn cert ca a fost pastrat in pozitie orizontala, zic eu. Apoi ca trebuie lasat vreo 15 minute sa ia aer. O curiozitate e reprezentata, vizual, de niste mici particule care se ridica pe suprafata lichidului. Nimic periculos, din punctul meu de vedere.  
Un vin de calitate, din struguri culesi tarziu, 13,6% alcool, bine integrat la o temperatura nu mai mare de 10 celsius.
30 lei, vinpremium.ro

Vinurile românești selectate pentru Expo Milano

E vorba de vinurile care se vor prezenta la standul Romaniei, in cadrul expoziei universale de la Milano care incepe pe 1 mai.

Licorile norocoase sunt:

Sarba Tectonic 2014, Crama Girboiu (DOC Cotesti, probabil).
Feteasca Regala 2014 Liliac Winery (DOC Lechinta probabil).
Busuioaca de Bohotin 2014 Casa de vinuri Cotnari (DOC Cotnari).
Negru de Dragasani rose 2014 Crama Bauer (IG Dealurile Olteniei sau DOC Dragasani).
Feteasca Negra 2011 Cuvee Guy de Poix SERVE Ceptura (DOC Dealu Mare).
Babeasca Neagra 2013 La Sapata (Colinele Dobrogei sau DOC Sarica Niculitel).

Sa ma iertati daca am gresit anul sau vreun alt detaliu, dar le-am ochit intr-o poza, nu le-am vazut live.

Mie selectia mi se pare BUNA.
Cred ca ideea exprimata printr-un comunicat de presa al PNL Sibiu, cum ca selectia s-a realizat de te miri cine si ca de ce sunt doar 6 vinuri de la doar sase producatori, este politizata excesiv. Cate vinuri ar fi fost suficiente pentru dvs.: 50, 200? Si cine plateste pentru ele? PNL Sibiu?
Apoi ca selectia e facuta de nu stiu cine, sa ma iertati. Poate nu stiti, dar selectia a fost realizata de/cu ajutorul lui Valeriu V. Cotea si PNVV (de aici probabil si nemultumirile legate de neinvitarea Patronatului la celebra intalnire de la MADR)  ONVPV (Oficiul National al Viei si Produselor Vitivinicole). Valeriu Cotea, presedinte al comisiei de oenologie a OIV. Ca ei or fi ales mai multe si cineva a limitat selectia, asta n-am de unde sa stiu.
Later edit: dar sunt de acord ca fiind vorba de o acțiune finanțată din bani publici, procesul de selecție ar trebui sa fie mai transparent.

In acest caz sunt evidente criteriile: soi romanesc (din nou vreau sa spun doar: bravo!), doua albe, doua rose, doua rosii, toate seci. Fiind o selectie, cineva trebuie sa-si asume responsabilitatea. Ergo Marilena Vasilica Ardelean. E foarte facil sa intrebi de ce vinul asta si nu altul. Pai de ce altul si nu asta? Pentru ca eu zic ca-i mai bun. Foarte bine, dar eu zic ca nu-i asa, etc, etc.

Hai sa-mi dau un pic cu parerea:
Sarba Tectonic 2014Crama Girboiu (DOC Cotesti, probabil).
N-am gustat-o, dar e intr-o gama mai sus de Livia, care e oricum un vin onorabil.
Feteasca Regala 2014 Liliac Winery (DOC Lechinta probabil). Aici cred ca multa lume e de acord ca Liliac produce una din cele mai bune si tipice exemplare.
Busuioaca de Bohotin 2014 Casa de vinuri Cotnari (DOC Cotnari). E colocviu la Paris, vinificata in sec.
Negru de Dragasani rose 2014 Crama Bauer (IG Dealurile Olteniei sau DOC Dragasani). N-am gustat, dar n-are cum sa fie rau, avand in vedere pedigriul. In plus,cam cate rose-uri din varietati romanesti si care sa nu fie din feteasca neagra stiti voi?
Feteasca Negra 2011 Cuvee Guy de Poix SERVE Ceptura (DOC Dealu Mare). In mod cert e una din cele mai bune fetesti negre, deci nu cred ca pot fi prea multe discutii.
Babeasca Neagra 2013 La Sapata (Colinele Dobrogei sau DOC Sarica Niculitel). Pana si la degustarea de babeasca facuta de mine la Galati a iesit pe primul loc. Sigur, produce si M1 una buna, insa aceea nu apare in fiecare an, plus ca trebuie sa vrea si Grivei, nu-i asa?

Nu stiu de ce, dar am o banuiala ca s-ar fi dorit si in acest caz o mega comisie formata din membri ADAR, in cadrul unui simpozion de o saptamana, la Predeal.
(later edit: ok, ok, am fost rautacios fata de ADAR, aparent fara un motiv, altul decat ca d-na Diana Pavelescu care a semnat comunicatul PNL este si secretar generel al Asociatiei Degustatorilor profesionisti din Romania. Deci scuze, sunt convins ca ADAR n-ar avea nevoie de o saptamana)

In Ungaria, selectia facuta de Externele unguresti este realizata de un colectiv, coordonat de o singura persoana, cum e si logic. Degustatori sunt multi, dar cineva trebuie sa-si asume alegerile.

Daca lista de mai sus va pare revoltatoare, dati-mi voie sa va ofer una alternativa:

Grasa de Cotnari cu eticheta neagra(de lux) dulce, Cotnari SA
Feteasca regala (cu banuti) demisec, Jidvei
Busuioaca de Bohotin demidulce, Casa de vinuri Husi
Un rose demisec oarecare, preferabil de colos. O sa zicem ca-i dintr-un soi romanesc antic.
Feteasca Neagra Zestrea Murfatlar demidulce
Babeasca Neagra Vinexport Focsani
Nu conteaza anul. Sunt vinuri extraordinare si pot fi invechite zeci de ani.

Mult mai buna lista asta, nu?
A nu se intelege insa cele de mai sus sunt vinuri rele intr-o realitatea paralela cu gustul mondial (cu exceptia unuia care ar trebui scos in afara legii).

Si sa ziceti merci ca n-am facut una numai cu sauvignon blanc si merlot demisec.

Sigur, in ce priveste lista oficiala, in loc de unul putea fi altul, dar nu cred ca cineva poate spune ca oricare din vinurile din lista oficiala sunt rele sau ca nu exista o logica a alegerii. Acuma, presupun ca trebuiau sa fie de acord si producatorii. Care banuiesc ca sunt cei 6 care au participat "intamplator" la intalnirea din 9 aprilie, avand treaba la minister in ziua respectiva.

Oricum, asta nu insemna ca la Expo Milano vor participa doar aceste sase vinuri. Inteleg ca vor participa independent de aceasta actiune inclusiv Cramele Recas, dar si alti prtoducatori mai mari. Acestea 6 se pare ca vor fi prezentate doar 2 zile, undeva in iunie, de ziua drapelului. Deci cam mult zgomot pentru nimic.

Asta nu insemna ca intalnirea de la MADR nu s-a facut cam pe picior. Dar cel putin in ce priveste brandul de tara mai e timp de discutat. Si o sa se discute si o sa se scrie de o sa ne plictisim pana si noi.

PS: D-na Pavelescu, eu sunt de acord cu dvs. ca totul ar trebui sa fie mult mai transparent, insa mai usor cu "blogerii", da? Si actualul dom' Presedinte de la Republique, sibian de-al dvs, a ajuns acolo tot asa, pus de nespecialisti in politica, de bloggeri si facebookisti. Bine, daca a ajuns Razvan Stoenescu vocea bloggeritului de vin din Romania asta poate sa para ciudat, insa ce va spuneam dragilor acum cateva zile? Networking, prietenie, mai spunem o gluma, mai bagam un fitil, mai bem un vin, asa se face treaba...Dar...e bine ca a fost invitat cineva s-a gandit la bloggeri! E important.
PS2: D-na Ardelean, v-as recomanda sa fiti mai atenta cu ce comunicati public, in noua dumneavoastra calitate. Oamenii sunt rai si mechini si pot interpreta totul. E un hobby la români :)

Țară, țară, vrem un brand!

In incercarea disperata de a-mi face prieteni noi, astazi voi scrie despre celebra intalnire de la MADR care a impartit lumea in doua. Nu in jumatati egale, dar in doua oricum. 
Si vreau sa spun din capul locului ca nu am de gand sa ma refer la persoana Marinelei Vasilica Ardelean, proaspat numita consilier al Ministrului Agriculturii. Nu am inca motive sa ma indoiesc de dorinta sincera de bine pe care o are si nici nu stau sa despic firul in patru ca sa le gasesc.
Ah si sa stiti ca scriu aceste randuri cu un sentiment de detasare pe care numai un "independent" de industria vinului, traitor intr-un oras aflat la 4 ore de mers fata de capitala il poate avea. Daca cineva vrea sa-mi afle parerea probabil i-as replica printr-un link care sa-l duca pe blogul meu. Am o gramada de articole despre starea industriei si pietei de vin de la noi si nu-mi place sa ma repet.

Iata comunicatul de presa aferent intalnirii:

"În data de 9 aprilie 2015, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a avut loc o dezbatere privind unicitatea vinurilor românești, sub coordonarea specialistului în vinuri Marinela Vasilica Ardelean, consilier personal al ministrului Agriculturii.

Prin această întâlnire, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a deschis seria dezbaterilor care vor conduce la crearea unui brand la nivel național pentru vinurile românești, care se bucură, datorită creșterii dinamice a calității, de recunoaștere la nivel internațional, fiind premiate la concursurile de profil din întreaga lume. Astfel, MADR a adunat la aceeași masă reprezentanți ai producătorilor, ai asociațiilor de profil, somelieri, profesioniști din marketing și promovare, precum și ai societății civile. Aceștia au fost invitați de către Marinela Vasilica Ardelean să răspundă la câteva întrebări cu privire la unicitatea vinurilor românești.

„Ne-am mai întrebat vreodată dacă vinurile noastre sunt unice? Sau dacă vinurile românești au ceva în plus față de cele străine? De ce un consumator ar trebui să aleagă un vin românesc și nu unul dintr-o altă țară?”, i-a întrebat specialistul în vinuri pe invitați.

Răspunsurile participanților au vizat numeroase aspecte, iar ideea conturată a fost că este nevoie de crearea unui brand național, care să susțină promovarea vinurilor românești atât peste hotare, cât și în țară, la adevărata lor valoare. Un prim pas în acest sens va fi promovarea unor vinuri obținute din soiuri tradiționale românești la expoziţia universală „Expo Milano 2015”, ce se va desfăşura pe o durată de șase luni, în perioada 1 mai - 31 octombrie 2015, printre care amintim Feteasca Neagră (Dealu Mare), Șarba (Dealurile Moldovei), Băbeasca Neagră (Colinele Dobrogei), Busuioaca (Podișul Moldovei), Feteasca Regală (Podișul Transilvaniei)."

Ce anume a iritat lumea? In primul rand ca au fost invitati numai unii. Ceilalti au fost suparati. Clasic! Organizatoarea se apara spunand ca a fost doar o prima intalnire si ca obiectivul principal nu a fost sa-i adune pe toti specialistii din tara. Ceilalti spun ca nu li se cere parerea in mod intentionat.

In comunicat se zice: "MADR a adunat la aceeași masă reprezentanți ai producătorilor, ai asociațiilor de profil, somelieri, profesioniști din marketing și promovare, precum și ai societății civile". Stim sigur ca unii dintre membri marcanti ai breslei somelierilor nu au fost invitati. Nici PNVV. In ce priveste "profesioniști din marketing și promovare" as fi curios daca a fost prezent vreunul dintre cei doi (specializati in piata vinului). In mod cert cel mai experimentat nu a fost invitat. Sunt curios si cine e societatea civila?

Inainte de a ne lamuri asupra sinceritatii demersului de promovare a vinului romanesc, pentru care mai e nevoie de timp, sa recitim ce se doreste: crearea unui brand de tara pentru vinurile romanesti si participarea la expoziţia universală „Expo Milano 2015” cu promovarea unor soiuri indigene romanesti.

De ce avem rezerve asupra sinceritatii? Pentru ca traim in Romania. Atat de simplu. Suntem atat de obisnuiti cu tocarea de bani publici, cu lucrurile facute intr-o doara, cat sa dea bine pe hartie, dar fara niciun efect practic, incat pentru propria noastra sanatate mintala am invatat sa privim cu mare circumspectie orice initiativa, oricat de frumos ar suna.

Vreau sa spun ceva: Romania oricum va participa la Expo Milano, care (evident) nu e o expozitie dedicata vinului si are motto-ul ,,Hrănirea planetei, Energie pentru viaţă”, deci vinul se poate integra oarecum in peisaj. 
Este o expozitie la care se asteapta peste 20 de milioane de vizitatori in cele 6 luni cat va fi deschisa. Sigur, in acest context, ne amintim de ultima expozitie de acest soi, de la Shanghai 2010, Elena Udrea, buget enorm, controverse. Puteti citi aici o foarte interesanta analiza a tentativelor romanesti de promovare. 
Bugetul pentru aceasta manifestare este de 3,5 milioane euro, cu doua mai putin ca la Shanghai, dar se pare ca s-a negociat o pozitie destul de convenabila, vecini fiindu-ne Spania, Mexic, Franţa, Israel şi Vatican. Mai micuț dar mai bunuț!

Eu nu stiu exact ce s-a discutat in intalnirea respectiva, observ doar ca expozitia universala se deschide pe 1 mai. Ori daca tu faci prima intalnire pe 9 aprilie, e nitel cam tardiv, nu-i asa? Stiu (pe surse:) ca in respectiva intalnire reprezentantii MAE n-au facut decat sa anunte participantii ca Romania va participa la Expo Milano, dupa care au plecat. Imi inchipui ca restul intalnirii a fost destul de interesant, dar futil din punctul de vedere al recoltarii unui "input" din partea participantilor cu privire la vinurile si strategia cu care va fi abordata participarea la eveniment.

In ce priveste brandul de tara in domeniul vinului, acesta e desigur un proces mai indelungat. Eu sper sincer sa nu fie ceva de tipul facem doua-trei intalniri cu niste oameni, nu conteaza care, dar sa fie un proces verbal acolo, buget 2 milioane euro, agentie de publicitate insurubata politic, un logo si un mesaj debil, tot asa doar ca sa fie, Carpathian Garden, Romania, te iubesc si te-am pupat pe portofel!

Aici e mai mult de discutat. Unii sunt de parere ca ideea brandului de tara in domeniul unui produs cum e vinul e un concept depasit. Ca in locul lui ar trebui dezvoltate strategii particularizate de intrare pe piete nationale. Sigur ca nu strica sa ai un logo de tara, insa daca iti faci aceeasi reclama peste tot impactul ar putea sa nu fie prea maret. Asa stau acum sa ma gandesc care o fi brandul de tara viticol al Italiei sau al statului Chile? Oare de ce n-am auzit de el, in afara de propria-mi ignoranta?
Eu cred  ca lipsa noastra de vizibilitate nu se datoreaza lipsei acestui brand. Adica ma indoiesc ca avand o astfel de unelta, fara alta manevre, dintr-o data si Wine Spectator si Decanter si Wine Advocate vor incepe sa scrie in fiecare numar de cel putin un vin romanesc. Sigur, o sa-ti ia banii pe bannerul publicitar, insa impactul asupra vanzarilor ma tem ca va fi destul de mic. Pot sa ma insel, nu sunt specialist in treburi din acestea. Dar mi se pare o observatie de bun-simt.

Ca se doreste promovarea soiurilor indigene, bravo! In sfarsit cineva s-a trezit! Si e bine deoarece daca le promovezi cu prioritate pe acestea, poate la viitoarele replantari cineva se va gandi de doua ori inainte sa dea comanda de sauvignon blanc sau merlot.

Ar mai fi ceva de spus.  Ati auzit de Programului Naţional de Sprijin al României în sectorul vitivinicol 2014 – 2018?  Nu? Ei, va credeam oameni seriosi. Bani, dragilor, bani de la buget si bani europeni pentru promovarea vinului. Cati? Un mizilic: 47,7 milioane de euro anual (sursa). Stati sa vedeti de acum incolo participari la toate expozitiile de vin. Doamne ajuta sa nu fie standul montat in ziua deschiderii, din 4 foi de pal si un banner mototolit si sa nu fie chiar langa toalete, dar asta e, important e sa participi, nu? Si desigur cateva firme care se vor lipi de un contract de consultanta, de publicitate, de organizare stand...Unde nu m-ar lovi si pe mine "ghinionul" sa-mi dea cineva zeci de mii de euro ca sa "promovez imaginea vinului romanesc in strainatate", dar ma tem ca sunt deja unii care se sprijina de usa, pentru si-au lasat loc de data trecuta. 

Apoi...stiti care e cea mai mare piata pentru vinul romanesc? Hai sa vedem cat de atenti sunteti.  Asa de vreo 80-85% din productie? Exact! E Romania, bravo! Ati sesizat diverse campanii de educare si informare diriguite de Stat in ultimii ani? Vreun program tv, fresh si atragator pentru publicul mai tanar? Nu? Dar altceva, orice, in afara de regulamentarul reportaj de la Viata Satului?

Inca o chestiune, in incheiere. O spun repede: Italia, Franta, Spania. Uitati de pietele astea. Serios, nu va mai incantati ca v-a listat cineva intr-un restaurant de pe acolo. Cate vinuri ati vandut? Nu, serios? Fie si numai ideea de a incerca intrarea pe aceste piete mi se pare ridicola. Imi si inchipui un francez rationand "oare ce sa comand la cina, un Bordeaux, un Cotes du Rhone, o Burgundia? Nu! In aceeasi bani, o sa-mi iau un vin romanesc despre care nu stiu nimic". 
Ati intrat vreodata intr-un hipermarket din tarile astea? Ati vazut raionul de vinuri? 95% sunt vinuri indigene. Restul e din celelalte doua, iar 0,1% vinuri pentru nostalgia expatilor romani sau bulgari. Pe astea 0,1% va bateti voi? Cata vreme exista Grasa cu eticheta galbena, n-as cheltui un cent pentru promovare :)

Ce este bine? E bine ca s-a deschis un dialog, ca se manifesta o intentie de a face ceva. Pana la urma promovarea vinului romanesc in strainatate la nivel guvernamental e un soi de terra incognita, in care iata se aventureaza cineva. Si sa fim seriosi, o parte din "opozitia" initiativei manifestata mai fatis sau mai subteran apare din pricini personale. Ca-i prea tanara, ca-i prea femeie, etc. Am zis o parte, da?

Pentru ca imi pun si intrebarea "ce mi se pare nu tocmai cuser?". Ca se face cam la fel ca pana acum, discutam discutii, fara studii facute in prealabil sau analize amanuntite. Bine, poate ca acestea vor urma. Sper sa fie serioase si miloase cu banul public. 

Cometa 2013 Planeta (Italia)

Acest vin sicilian, de la unul dintre cei mai renumiti producatori din insula, provine din crama cea mai vestica a acestuia. Este un Fiano 100%, o varietate italiana veche, unii zic antica, specifica Italiei de sud, revitalizata recent cu entuziasm si in Sicilia, unde este plantata pe sute de hectare.
Ma intreb de ce oare italienii astia nu au facut replantari cu sauvignon blanc sau merlot. Fraierii...  

Ok...Sticla aspectoasa, grea, de tip burgundia, Dupa deschidere suntem intamplinati de o culoare nu foarte intensa, galben pai,cu tuse verzui. Aromatic descoperim salvie si pepene galben, in prim plan. Apoi, in randul secund: ananas, piersici, tulpina de mohor (nota: conform regulamentului, orice nota de degustare trebui sa contina cel putin un descriptor aiurit). 
Gustul debordeaza de prospetime, cu puțin grapefruit pe limbă ori poate praf de creta. Dulceag, acid, fin, persistent, tot ce vrei. E un vin fara lemn, dar nici nu i-ar fi trebuit.
Indiferent cine il gusta (bunicul cu vinul lui de buturuga, vecinu' Costica cu petul de Bucegi, prietena care bea numai chardonnay baricat, prietenul care bea numai Bordeaux de peste 20 euro) o sa-l gaseasca bun. Presupun ca-i spune Cometa din pricina vitezei cu care se duce pe gat.

92 pct/125 lei in magazine specializate. Importat de Cramele Recas.


Scurt istoric al bloggingului de vin din Romania

Odata, demult, in preistorie, pe cand dinozaurii stapaneau Pamantul si florile isi ofereau unele altora oameni, au aparut primii "bloggeri de vin" din patria noastra. Intotdeauna mi s-a parut ca sintagma e nitel agramata, dar multe cuvinte sunt asa, pana intra in DEX. 
Bloggerul de vin era o persoana ne-angajata in industria vinului care isi impartasea impresiile despre o licoare bauta pe blogul constituit in acest sens.
Primul post pe blogul meu a fost in 4 mai 2009. Nu stiam la momentul respectiv, dar inainte de mine au scris despre vin Alin Ionita aka alibus actual punctulpevin.ro (primul blogger de vin în accepțiunea contemporana), respectiv Mihnea Mironescu, cu al lui desprevin.blogspot.com (acum retras din "activitatea competitionala"). Mai exista (exista si acum, dar subiectul "vin" nu mai apare) un blog in care ocazional se vorbea despre vin (andreiard.ro) al lui Andrei Radu Dobre si desigur bloguri ale redactorilor Vinul.ro (inclusiv videoblogul lui George Moisescu), in prezent disparute. 
La scurta vreme dupa nebuloasa mea aparitie, au intrat in scena- in iulie 2009, cipwine.blogspot.com al lui Ciprian Haret, in octombrie vinsiplec.winespot.ro (acum "inghetat" sau, in fine, actualizat foarte rar) al lui Razvan Jurca, in noiembrie a aparut vinuripovestite.ro al Monei Arsulescu, iar in decembrie pivnicer.blogspot.ro al lui Vali Samanta.
Blogul Paharnicului, Razvan Avram-  martie 2010; fromgrapestowine.wordpress.com, Cosmin Grozea aprilie 2010; printrevinuri.ro Bogdan Bocse mai 2010 (cam răruț in ultima vreme); incaunvin.blogspot.com, Sorin Stelian iulie 2010; berbecutio.blogspot.ro, Mihai Vasile, martie 2011; provin.ro, Dan Micuda mai 2011; vinuldincluj.ro, Mihai Oprea, august 2011. Tot în 2011 o apariție meteorica, dar pitoreasca, a fost cea a marchizulbeaudur.blogspot.com. Nu e o lista exhaustiva, mai sunt si alte bloguri, insa nu le-am omis cu rea vointa.
(later edit: să-i amintim și pe Nicusor, Florin, Ionuț și Darius cu ale lor cazancuvin.ro; aberatiibahice.blogspot.ro;feteascaneagrasimerlot.winespot.ro;dariuswine.blogspot.ro)

Blogul Paharnicului a constat initial intr-o transcriere in online a articolelor din presa scrisa, fie diferite invitatii la evenimentele organizate de Razvan, care este si proprietar al magazinului de vinuri Goodpoint din Iasi. 
Nu sunt cititor de ganduri, insa dupa primele postari am privit blogul lui Cosmin Grozea mai degraba ca pe un mijloc de promovare personala decat ca blog de hobbyist, si retrospectiv as zice ca a avut succes in ce si-a propus. Intr-un fel si blogul lui Razvan Jurca a avut un destin asemanator. Adica a existat un adaos sustinut de continut pana cand autorul a considerat suficient, dupa care frecventa a scazut. 
Blogul Pivnicerului s-a schimbat in timp, din fericire nu in sensul degradarii calitatii, ci pentru ca a devenit mai pregnant un mijloc de comunicare al asociatiei Vestik, cu tot ce inseamna aceasta.
A nu se intelege cumva ca nu e vorba de pasiune pentru vin in cazul acestor  bloggeri sau de lipsa de calitate, insa de la bun inceput sau pe parcurs a aparut si altceva pe langa pasiune.
Fiecare scrie din motivatii personale si nu vreau sa se intelega ca ale mele sunt bune iar ale altora nu sunt.

Le-am individualizat pe acestea patru de mai sus, deoarece in mare toate celelalte sunt bloguri de hobbyist, facute si scrise fara un target in sine, altul decat simpla comunicare de impresii despre vin sau despre lumea vinului. Intr-un fel, toti ceilalti (si intelegeti ca mai includ si pe mine in aceasta categorie) putem fi acuzati de naivitate si inabilitate (sau chiar de lipsa de calitate) deoarece n-am incercat sau n-am reusit sa ne transpunem scriitura in venit sau in alte avantaje.
Desigur ca si aici exista diverse umbre de gri. Notorietatea castigata in online se poate repercuta. Primesti mostre spre degustare, invitatii la crame, castigi un ban organizand un eveniment, intermediind achizitii, dand o consultanta, etc. Pana la urma bloggerul de vin nu e un penitent care traieste doar din bucuria comunicarii, respingand orice e omenesc si material. E vorba insa de o limita a rezonabilului, desigur.

O aparitie interesanta a fost Oenolog.ro, in prima parte a anului 2011. Laurentiu Horodnic nu a tinut in mod special sa se integreze in peisajul blogeristic existent (nu ca ar fi obligatoriu sau macar dezirabil), ci prin mijloace agresive (un bombardament de notificari pe mail si facebook a facut pe multi sa citeasca tutoriale despre cum sa te dezabonezi de la notificari) si chiar nu prea corecte (e stiut momentul cu preluarea mot-a-mot a notelor de degustare ale altcuiva),  a cautat sa-si mareasca cat mai rapid numarul de cititori precum si sa atraga atentia asupra sa. Din nou subliniez, paralel cu neintelegerile pe care le-am avut, ca nu e nimic esential rau in acest mod de operare, ca fiecare poate sa faca ce vrea si cum vrea. Nu exista o etica a bloggingului de vin si daca cineva isi face blog pentru a se face cunoscut cat mai rapid, fara sa fie deosebit de interesat de calitatea continutului sau de veridicitatea sau de existenta unui mesaj, e dreptul sau. E si dreptul meu sa nu-mi placa, dar asta e.

Pana la urma e vorba de strategie si de ce vrei sa faci cu o unealta. Desigur, nu pun la indoiala pasiunea lui Laurentiu pentru vin si trebuie apreciat pentru clubul de vin pe care l-a pus pe picioare.

In septembrie 2012 a aparut vin2.ro, un site/blog scris de Razvan Stoenescu si Bogdan Dobritoiu. De la bun inceput s-a vazut ca era vorba de o publicatie cu un buget de promovare. Evident nu comunicarea de trairi, impresii, etc era urmarita in mod special. Aici, poate mai evident decat in cazul Oenolog, scrisul a cazut pe locul doi in favoarea "networking-ului". Vin2 a fost conceput ca sa ofere o legitimitate celor doi si se vede treaba ca a reusit. E de apreciat ca in ultima vreme a virat spre un tip de platforma de povesti despre vin in care alti oameni isi descriu intamplarile in legatura cu vinul, intr-un mod mai mult sau mai putin atractiv sau interesant. Cert e ca daca vrei sa cauti pareri despre ultimul rose Caloian (de exemplu) nu pe vin2 trebuie sa le cauti. 
Ca sa revin la "networking", as aprecia caracterul invers al exemplului. Vin2 au devenit mai cunoscuti datorita frecventei cu care participa la evenimente din lumea vinului decat datorita continutului de pe blog. Pana la urma e un exemplu de cum se poate mari notorietatea ca mix intre prezenta fizica si cea online. Orice am spune si aici e de apreciat pasiunea si implicarea in unele proiecte transfrontaliere cum ar fi  #winelover. 

Oricum, mai exista si alte diferente specifice. Bannerele publicitare de pe ultimele doua site-uri ne dau o indicatie asupra legaturilor comerciale cu cativa producatori de vin. Amintesc asta doar ca sa trasam o linie de demarcatie intre ele si celelalte bloguri care n-au aceste aspiratii. Evident, nu e nimic in neregula cu aceasta, este un ban onest si un demers reciproc avantajos, cata vreme nu se incalca niste limite si aici cititorii lor pot sesiza eventuale derapaje. Imi permit sa spun doar ca cei in speta ar trebui sa trateze cu atentie relationarea cu ceilalti traitori in lumea online-lui de vin romanesc. Poti fi acuzat de ipocrizie daca ii acuzi pe ceilalti ca scriu intr-un fel contra avantaje materiale. De fapt chiar s-a intamplat, sa nu intram acum in amanunte.

Imi cer scuze fata de cei aparuti mai recent de 2012, insa are si istoria un "buffer" pana sa poata fi scrisa :)

Ca o privire generala as remarca ca scrisul ca hobby nu mai pare atat de atragator precum a fost in 2009-2011. Poate e o evolutie (desi nu sunt foarte convins ca e cuvantul corect) fireasca a pietei de informatie online din domeniul vinului. Si cred ca vor apare mai multe astfel de site-uri concepute ca un business si nu ca un blog personal. Probabil printre ele, precum florile pe asfalt, vor mai rasari si cativa hobbyisti razleti, pe diferite grade de amatorism.

Eu cred sincer in valoarea blogului ca mijloc de informare in ce priveste achizitia de vin. Precum in alte domenii, o parere de consumator nemijlocit cantareste mai mult pentru un cumparator atent decat advertorialele si miscarile de PR originate de producator. Iata ca in domeniul IT, daca ne gandim sa cumparam un telefon nou, ajungem sa citim pareri de pe forum-uri, deoarece review-urile de pe site-urile specializate incep sa devina artificiale si lipsite de o concluzie foarte clara. Eu unul depun marturie ca am citit o gramada de astfel de review-uri care minimizau defectele care te-ar fi suparat la o folosire ulterioara a produsului.

Previziunile mele de amator avizat cu 6 ani de vechime in degustat vinuri si blogging ar fi ca universul e mai dragut cu oamenii care "fac sa fie bine", chiar daca asta inseamna sa cosmetizeze realitatea si ca respectivii vor fi din ce in ce mai vizibili inclusiv la nivel de luare in seama de media "mare", deoarece lumea vinului le favorizeaza existenta, in vreme ce hobbyistii vor fi perceputi in continuare ca un corp strain, greu de manageriat si preferabil de ocolit sau cel putin de interactionat cu mare grija. 
Paradoxul face ca parerea online amabila si bine cenzurata ajunge sa devina mai vizibila in ochii publicului decat una- hai sa-i spunem- complet onesta (in masura in care exista asa ceva), deoarece "amabilul" detine sau va ajunge sa detina resursele necesare maririi audientei, in vreme ce "onestul" se va dezvolta mult mai greu. Insa nu e totul alb si negru, existand intrepatrunderi intre cele doua categorii. Sunt multe feluri in care acelasi lucru poate fi spus. Pana si tonul e o alegere personala. Nu toata lumea vrea sa-si strice feng shui-ul criticand prea cu aplomb o atitudine sau un produs.

Eu zic ca cel mai important e sa nu existe "hidden agenda", cum zic americanii. Adica fiecare sa fie sincer cu el insusi si implicit cu cei care il citesc. Insa daca scopul lucrarii tale este preponderent comercial, e cam aiurea s-o faci pe "campionul consumatorilor" si "avocatul poporului" pe blog, pe facebook sau pe alte maidane.  

In fine...Pe langa istoric, acesta a fost un exercitiu de franchete poate imprudent. Imi dau seama ca exista posibilitatea sa cauzeze indispozitii, pentru care imi cer scuze anticipat, in masura in care am vazut gresit lucrurile. Insa sunt satul de predicate fara subiect.

Muscadet Sevre et Maine sur lie 2013 Château de la Thébaudière (Franta)


Apelatia geografica din apropierea orasului Nantes "Muscadet Sevre et Maine" implica strugurele Melon de Bourgogne (care in ciuda asemanarii fonetice nu are nicio legatura de rudenie cu Muscatul), iar mentiunea "sur lie" semnifica cateva lucruri: maturarea pe strat de drojdii cel putin peste iarna; ca este imbuteliat dupa de a treia saptamana din martie si ca vinul e nefiltrat, tras direct de pe drojdii. 


Denota o culoare alb-galbuie, nu prea intensa. Vine cu arome de rozmarin, indicii amarui, mere si o adiere exotica, de aer de mare. In rest: mere si lamaie, gust robust, plin, lemonat, usor picant pe final. Cei 12 % alcool plaseaza vinul intr-o zona colocviala, iar gustul iti spune foarte clar la ce e bun: pește si alte vietati marine sau fluviale. Aciditatea nativa taie prin orice. Nu are elevatia unui Domaine de la Follette, de exemplu, insa e un vin care nu face de rusine apelatia. 
81 pct. 

As mai vrea sa spun ca aceste vinuri trebuie judecate in contextul lor. Sunt licori a caror utilitate in asocierea gastronomica potrivita este clara si asumata. Pentru asta sunt facute. Daca vrem sa le consumam de unele singure, precum un chardonnay baricat sau sauvignon de lumea noua, atunci nu o sa le facem niciun favor. Insa cu o niste scoici, cu o bucata de ton sau cu o scrumbie fripta sau prajita- alta treaba!

As mai putea sa zic ca l-am luat de la celebrul magazin britanic Laithwaites, cu vreo 9 lire. Dar as minti, desi se gaseste acolo, pentru ca l-am luat din Lidl Romania cu 19,99 lei. 

Sauvignonasse 2012 Crama Bauer

Sauvignonasse este de fapt Sauvignon vert sau Friulano in Italia. Este des confundat cu Sauvignon blanc, mai ales datorita morfologiei plantei si a frunzelor. Dar vinul e cat se poate de diferit. Daca la Sauvignon blanc vorbim de un vin semiaromat, la Sauvignonasse vinul e mult mai rezervat aromatic, aducand mai degraba izuri florale si minerale. 

Cel de la Crama Bauer din Dragasani pare extrem de tipic, din acest punct de vedere. Nu este un vin complicat, dar avand in vedere ca are doi ani la bord, se tine foarte bine si cred ca are inca tot pe atat de trait bine.
Cum il mirosi te izbeste un iz mineral pronuntat, ca de pietre ude, cap de chibrit, treburi de soiul asta. Din adancuri se ridica o aroma de mere verzi, care nu prea lasa locul la altceva. In gust e cat se poate de crocant, in sensul unei muscaturi zgomotoase dintr-un mar verde si tare. Finalul e destul de lung, usor picant. In timp aroma minerala se disipa, lasand sa se intrevada ceva flori albe si fructe mai galbene si pe cat der coapte se poate la 0,8 gr/l de zaharuri. Stati linistiti, citricul dezlantuit nu pleaca nicaieri. Eu zic sa-l primiti inauntru si sa-l omeniti cu ceva de mancare. O saramura nu prea picanta de crap salbatic, par exemple/zum Beispiel.  

E un vin interesant si nu tocmai comercial, unde mai pui ca are doar 11,5% alcool. In ciuda sau in pofida acestul amanunt, vinul are robustete, e inchegat si cred ca de aici i se trag promisiunile de invechire. Plus vii vechi, know-how...
Mi-a amintit de o mustoasa de Maderat, de-a lui Balla Geza, din vechimea mare (2005, 2006), dinainte de tara minunilor selectionate. 
Asadar...IG Dealurile Olteniei, 2012, 1730 sticle produse, 30 lei de la vinpremium.ro (apropos, bantuie niste reduceri pe acolo), vin perfect de năduf, 83-84 pct.




Rose Ceptura 2014 Cramele Rotenberg

Rose-ul Rotenberg 2014, produs din Merlot de pe dealul Jugaurs din Ceptura, vine intr-o culoare rose pal, foaie de ceapa, un nas inițial ciudat, amintind de clorina diluata cu apa, piatra udă. Dupa putin timp si dupa cateva grade in plus fata de racoarea frigiderului, apar arome de căpșune ușor răscoapte și un iz salin și iodat. În gust aduce mai degrabă a cireșe, cu aciditate moderata, fiind un vin plăcut, frumos curgător, cu un finish discret, usor citric.  
Nivelul de alcool este 13%, destul de bine integrat, mai ales gustativ. E genul de rose care se apropie de papilele noastre cu oarece delicatete.
Se vede ca Rotenberg si-a stabilizat stilul de rose, vinul fiind destul de asemanator cu cel de anul trecut. Din ce se pare, in 2014, vorbim de e o cantitate mica, de numai 3700 sticle. 
Sa faca vreo 50-55 de lei in magazinele specializate. Pentru aromatica care intriga: 83 pct. 



Familia Petru Pinot Noir 2013 vinificat in alb

Familia Petru este o crama din Tarnaveni, mica, insa beneficiind de instalatii moderne. Planul e ca peste cativa ani, cele 4 hectare ale familiei sa furnizeze materia prima. Deocamdata insa aceste prime vinuri sunt produse din struguri cumparati. De exemplu kerner-ul vine de la Villa Vinea, e posibil si acest pinot sa vina tot de acolo. De remarcat ca sunt vinuri DOC. Sa mai zicem ca de licori se ocupa Oliviu Petru, iar de promovare fiul- Catalin. 
Petru Pinot noir alb 2013. Denota ușoare tuse de sulf, poate e imbuteliat recent, poate nu. In rest aduce a ardei verde, zarzara, mere verzi, are un gust viguros si revigorant, cu o densitate ușor dulceaga, deși e un vin sec. Am incercat sticla 1331 din 9672. 13,5%, 80 pct. A costat 20 lei pe comenzi-sampanie.ro, dupa stiinta mea singurul loc de unde se pot achizitiona momentan. Asadar un rpc bun.
Contraeticheta ne aduce trimiteri catre Platon, spunandu-ne ceva despre realitatea de dupa vălul aparentei (albul pulpei de sub negrul pielitei) si despre setea de adevar a lui Socrate, luata cam la propriu. In fine, filosof abstinent cum ma stiti, am rezonat cu aiuritul simpatic al textului. Plus ca aceasta contraeticheta e semnata de un oarecare Bazil. Orice asemanare cu Basil Ionesco din textele mele este pur intamplatoare, presupun, dar tot am tresarit un pic.

As mai zice ca una din sperantele mele pentru viitor, in ce priveste vinul romanesc, vine de la aceste crame mici din Transilvania. Mai modern sau mai traditional, mai bun sau mai putin bun, vinul de acolo poate aduce diversitate vinului autohton, si mai ales acel strop de "altfel" pe care maniacii vinului il cauta. Speram sa aiba o prezenta constanta. In ultimii ani au aparut cateva astfel de crame familiale, insa dupa interesul starnit initial au imers inapoi in necunoscut. As sugera evidența: o asociatie pentru promovare, eventual un magazin online care sa le reuneasca pe toate. 
Pana una alta, sa le uram celor din familia Petru bun venit in luminile rampei.

  

Chardonnay 2014 Serafim Licorna Winehouse (Romania)

Iata un Chardonnay foarte bine lucrat si la facerea caruia nu s-a utilizat lemnul. Gabi Lacureanu mi-a spus ca a plecat in 2014 de la premisa obtinerii unor vinuri care sa reflecte fiecare, cat mai fidel, strugurele. 
In aceasta ordine de idei, s-au utilizat drojdii obtinute din pielite de Chardonnay. Chiar daca nu sunt drojdii de terroir, tot e imbucurator pentru cei care vor sa guste un vin cat mai aproape de aromele primare, originare ale strugurelui. Adica stim cu totii ca traim intr-o tiranie a drojdiilor selectionate, obtinute cel mai adesera din altceva decat struguri, comandate dintr-un catalog care-ti descrie pana si aromele pe care le va avea vinul.
Serafimul soseste intr-o culoare alb-galbuie, are un nas frumos floral (floare de cires, lamaita, crini), grapefruit, mere ionatan si cu o nuanta picant vegetala, de verdeturi tocate, gust cu "fibra" si corpolenta, cu tuse dominante de grapefruit, Finalul lung, persistent, cu impresii usor vegetale, de oregano. 
Alcoolul e bine ascuns, 13.3%. Foarte bun. 86 pct.


Si Guy de Poix ar fi simtit Ispita Rezervelor Davino. Degustare de scumpeturi romanesti (06.04.2015)

Ieri seara, la un restaurant din targul Galatilor, cei trei bloggeri de vin dintr-o raza de 25 km, adica Iulian Grigorescu, Ciprian Haret si subsemnatul, s-au intalnit pentru a trece in revista cateva din vinurile "grele" ale patriei noastre, intr-un soi de BYOB mai extins. N-am avut pretentia acoperirii intregii harti oenologice, pur si simplu fiecare a adus ce a avut sau ce a vrut.

Desigur ca intalnirea a fost foarte voioasa, semn ca ar trebui sa le facem mai des, insa hai sa trecem la vinuri.

Davino Rezerva Alb 2012, 13,8%, produs de Unicom Production, DOC Dealu Mare.  Un vin care costa in jur de 130 de lei, blend de Riesling italian si Sauvignon blanc. Am scris mai pe larg de el aici. Am coinchis ca da, e cel mai bun vin sec romanesc sec pe care l-am gustat pana acum. Pretul e mare, desigur, insa daca sunteti amatori de topuri si "cel mai cel", atunci trebuie bifat. 92 pct.

Cuvee Guy de Poix 2011, Feteasca neagra, produs de SERVE Ceptura, tot un DOC Dealu Mare, 160 lei, 15,5% alcool! A lasat o impresie foarte buna, socand ceilalti participanti la degustare atunci cand au citit nivelul de alcool. Maiestria se vede si din acest aspect, al ascunderii aproape miraculoase a nivelului urias de alcool. Imi mentin opinia de la lansare ca este printre cele mai bune doua fetesti negre gustate de mine si am gustat cateva. Un vin de viitor, dar foarte agreabil inca de pe acum. 91-92 pct.

Ispita "Iluminarea" 2011, Crama Oprisor, IG Dealurile Olteniei, 14,5% alc, 160 lei. Este un blend in mod intentionat pastrat secret, dar putem intui ca exista cabernet si merlot prin meandrele sale. Din pacate, l-am degustat dupa Cuvee Guy si poate i-am facut un defavor. S-a prezentat ca un vin pe fruct, cu tuse elegante de baric, fructe rosii si negre (visine, cirese, afine negre) și un indiciu verde, care se va regăsi în gust. Taninuri verzi se ițesc dupa colt si pare a avea o aciditate ridicata. Mi s-a parut ca pe alcool il strange putin camasa, dar mai poate slabi in timp si "sa fie bine". Impresia generala a fost ca emana tinerete si nu isi ascunde asperitatile care vin cu ea. Eu sunt sceptic in privinta sa, insa nu sunt un super specialist care sa puncteze cu precizie potentialul de pastrare si momentul optim de consum. E doar un sentiment pe care vi-l comunic. Dar, in anumite circumstante, mai ales de asociere culinara, poate fi receptat ca un vin foarte, foarte bun. De unul singur: 86 pct.

Cuvee Charlotte 2010, SERVE Ceptura, feteasca neagra si merlot, DOC Dealu Mare, 14,5%, 85 lei. E o doamna foarte schimbatoare aceasta Charlotte 2010. Puteti vedea pareri despre ea, la momente diferite in timp, aici, aici si aici.  Ieri seara a fost cuceritoare cu miresmele sale elegante si elevate. Cred ca se gaseste intr-un moment foarte favorabil consumului, insa, mai cred si ca nu e cea mai complexa Charlotte dintr-o eventuala verticala. 2007 sau 2011 sunt ceva mai sofisticate. 86-87 pct.

Davino Rezerva rosu 2009, acelasi Unicom Production, DOC Dealu Mare, 14,9%, 260 lei. Rezerva este de fapt un soi de tete de cuvee, de Flamboyant plus. Componenta blendului e aceeasi: Cabernet, Merlot si  Feteasca neagra. Sunt pus intr-o postura ciudata, pentru ca mi-a placut foarte- foarte tare Flamboyant 2009. Tare de 95 pct, nu asa oricum. Ori degustand Rezerva, care ar trebui sa fie si mai si, n-am mai simtit aripile ingerilor atingandu-ma. Dar asta poate fi din pricina mea sau a contextului si nu din pricina vinului. Flamboyant e mai flamboiant, asta sigur, insa Rezerva pare genul de vin pe care o sa-l uite Dumnezeu pe pamant.
Indubitabil a fost cel mai bun vin al serii, cu structura robusta, compacta, fara asperitati, cu aromatica ampla de fructe confiate (curmale, stafide, smochine) si fructe proaspete coapte (afine, mure), un sentiment de densitate aproape de cel dezvoltat de un Amarone si un final "plictisitor" de lung, cu impresii de boaba stafidita, scortisoara si cuisoare. In ce priveste punctajul, permiteti-mi s-o intorc ca la Ploiesti- Dealu Mare: 92-95.

Fac precizarea ca a existat in degustare si un merlot 1997, produs de Vinterra pentru Banca Tiriac. Daca Banca Tiriac a supravietuit prin alipire la Unicredit, nu acelasi lucru s-a intamplat cu acest vin, din pacate.

Cam asta a fost seara vinurilor romanesti foarte, foarte scumpe. Din fericire au fost si foarte, foarte bune.

Jos basca! Tannat RPF 2012 Pisano (Uruguay)

Bascii sunt de vina! Datorita lor Tannat-ul a ajuns in sud-estul Frantei, in Madiran, dar a trecut si oceanul Atlantic, pana in Uruguay, unde e considerat un strugure national. Pisano este o familie cu radacini italo-basce care face vin de la inceputul secolului 20.
Va zic din capul locului ca Tannat-ul Reserva Personal de la Familia (RPF) 2012 are nevoie de aer pentru a se exprima. Aduce in timp a mix de fructe de padure, miez de nuca verde, telina, pamant. Apoi ciocolata si cafea, afine, un gust surprinzator de fin, cu taninuri prezente dar fine, zvelte. Un gust dominat de senzatii de cafea si fructe negre, destul de persistent. 13,5% alcool, bine integrati. 
Daca aveti in "biblioteca" caracterul taninos si greu al unui Madiran, ei bine, sa stiti ca tannat-ul uruguayan e de alta faptura. Pe langa diferenta de emisfera si implicit de clima, vorbim si de o maniera diferita de vinificatie, cu utilizarea micro-oxigenerii si probabil a filtrarii mai energice. 
E un vin pe care va invit sa-l luati foarte in serios. E importat de Cramele Halewood, costa 80 (pret la unvinpezi.ro)-100 lei (si peste) in magazinele franciza Winery Outlet, sau in alte magazinele specializate suficient de curajoase sa listeze un vin uruguayan, dar si surpriza! in Carrefour.  88 pct.



Fratele Josef si mortul (Extraordinarele aventuri ale lui Basil Ionesco, negustor de vinuri din Galatz, III)

Josef Brociner privi pendula din hol. Arata 8 si jumatate. Langa ceas, dintr-un portret fotografic, patru barbati tineri pareau a-l sfida pe privitor. 
In centru dreapta, Josef se privi, gandindu-se la planurile si sperantele din tinerete. Simtea privirea patrunzatoare a celui ce fusese, se simtea judecat pentru toate aspiratiile irosite si ocaziile pierdute. Langa el, in dreapta, fratele mai mic, Andre. Il mai vedea uneori. Devenise prea radical, coresponda si publica asiduu si neglijent, iar Josef, seful comunitatii evreiesti din Galati, om obisnuit cu intelegerile si compromisul, cu lentoarea exasperanta a schimbarii, se temea ca intr-o buna zi fratele sau va fi ridicat de Siguranta Statului, asa cum patise si Marco, cel din stanga fotografiei, cu 25 de ani in urma. Dar Marco, scriitorul expulzat, plecase de tanar, isi refacuse viata la Viena, pe cand Andre era prea batran pentru asemenea schimbari. 
Isi amintea ziua in care facusera fotografia, acum douazeci de ani, intr-o zi de toamna blanda, la Budapesta. Participau toti la un congres evreiesc. Fusesera la sinagoda Dohany si in drumul de intoarcere spre hotelul unde avea loc evenimentul, traversasera dealul Gellért, cu aleile sale de promenada, unde Mauriciu zari un fotograf ambulant si le propuse fratilor sai sa pozeze. Se dovedise o idee buna. Aceea fusese ultima ocazie in care s-au reunit toti cei patru frati Brociner.

Palma Elianei il atinse tandru, pe umar. Josef tresari usor in fotoliu, intorcand instinctiv capul. Fusese norocos cand tatal ei, rabinul Eiran, ii dadu permisiunea. Ce tineri erau! El studia dreptul la Iasi, traducea din Heine si-si petrecea serile in fumul de tigara al intrunirilor Junimii. Rabi Eiran, deja in varsta atunci, ii spuse ca Dumnezeu avea planuri mai mari cu el decat sa traduca poezioare scrise de nemti si sa-si piarda noptile cu geniile carpatine care injurau evreii in gazetele vremii. Cum zambetul Elianei trezea in el un simtamant mai intens decat versurile in germana, incuviinta fara mari regrete.
La scurta vreme se mutasera la Galati, apoi veni razboiul si traira o vreme la Bucuresti, unde Josef  fu secretar al ambulantei de razboi...Ce vremuri.
Eliana ii intinse o ceasca adurinda cu ceai de iasomie. Josef ii zambi si ii saruta incheietura mainii. Ea se retrase, discreta, cu pasi de pisica, asa cum o facuse intotdeauna, de ca si cum pamantul, podelele si toata lumea de sub talpile ei s-ar fi inmuiat vremelnic, ca o stofa groasa de catifea.

Mauriciu. Cel mai faimos dintre frati, frumosul Mauriciu, intorcatorul de capete. In '77 avea 22 de ani, cu 9 mai putini decat Josef. Se intorsese de la Viena ca sa se inroleze in armata, spre stupoarea familiei. Evreii nu puteau capata cetatenie si prin urmare nu puteau fi incorporati. Familia privi chestiunea cu ingrijorare si neintelegere. Dar el isi cunostea fratele si stia de a facut asta. Mauriciu isi iubea tara, chiar daca sentimentul nu era reciproc. Si apoi spera ca inrolarea sa schimbe ceva, sa atraga atentia asupra semintiei lui. Numai Josef, deja implicat in treburile comunitatii evreiesti din Galati, stia cate eforturi se intreprindeau pentru recunoaterea cetateniei. Orice neam de pe lumea asta, fie el bulgar sau italian, putea deveni roman, numai evreii nu. Marele impediment era conditionarea acceptului de religia crestina a aplicantului. Franta si Imperiul Britanic depasisera de mult aceste prejudecati, insa tarile ortodoxe pareau incremenite in cutumele lor medievale.

Mauriciu fusese repartizat la infanterie, in batalionul lui Valter Maracineanu, un nume pe care azi il stie orice copil. Eroul de la Grivita, cel care a infipt tricolorul in inima osmanlâilor! Insa multe din ziarele vremii trecusera sub tacere numele celui care a preluat comanda batalionului dupa moartea capitanului si care a cucerit de fapt cele doua redute. Nimeni altul decat fratele sau mai mic.
Desigur, s-a dovedit ca Armata era mai tinatoare de minte decat restul societatii romanesti. Asa se face ca Mauriciu a ajuns primul sublocotenent evreu, ba chiar a avansat in timp, pana la gradul de colonel unde a si ramas, pentru ca steaua de general era numai pentru crestini, iar "jidovul vrea sa moara jidov", cum i-a spus atunci Seful Marelui Stat major, care nu mai intalnise pe cineva care sa nu vrea sa devina general.

Dupa razboi, Coroana a decretat ca toti evreii care luptasera in razboi vor primi cetatenia romana. Desi deschiderea se opri aici, pentru eroul Mauriciu, la pieptul caruia stralucea Steaua Romaniei, alaturi de Virtutea militara clasa I, dar si medalia rusa Sfantul Stanislav, era doar inceputul ascensiunii. Devenise un favorit al reginei Marie-Louise, prin intermediul careia devenise secretar al Coroanei, apoi consul al Romaniei la Frankfurt, de fapt un purgatoriu in care il exilase Filip, banuindu-l de legaturi mai putin institutionale cu regina. Din fericire pentru Mauriciu, Filip isi lua in mormant banuielile, iar Albert I, sfatuit de mama sa, acum o doamna prea in varsta ca sa mai poata fi banuita de amoruri cu tineri ofiteri, il rechema in tara unde il va numi Șef al al Mareșalatului Palatului Regal, o functie foarte inalta, nu atat militar, cat politic.

Josef isi sorbi ultimile picaturi din ceaiul aromat, se ridica si deschise usa biroului. Avea mult de lucru.

****
Cand daiarul se ridica deasupra orasului, doi domni inalti, supli si bine imbracati dupa moda nemteasca, intrara in compartimentul restaurant al nacelei. Zarira o masa de doua persoane langa fereastra si se grabira sa o ocupe. Sezura in tacere, raspunzand doar ospatarului, intr-o romana stricata. Cel mai in varsta, blond, barbos,  cu trasaturi teutone, privea insistent manseta comeseanului mai tanar, tuns zero dar posesor de mustati stufoase. Acesta observa si privindu-si manseta observa o mica pata rosie. Atent, o invarti, astfel incat micul detaliu sa nu mai fie vizibil. Apoi, simtindu-se nestatornic, intreba cat sa fie ceasul, desi ar fi putut foarte bine sa-si controleze propriul ceas din buzunarul vestei, semn de nerabdare si dorinta de vorba. Barbatul din fata isi scoase calm ceasul de argint, il desfacu si dupa o clipa confirma: e opt si jumatate. Intuind intrucatva preocuparea celuilat, zise:
"E nefericit ce s-a intamplat asta noapte, insa trebuia facut. Sunt putin dezamagit ca omul nu ne-a putut ajuta". Si continua dupa o clipa. "Ghinion, pentru toata lumea. Uite, tu ti-ai patat manseta!" Mustaciosul pufni inveselit, eliberand putin din tensiune."Oricum am aranjat o alta cale. Care se va savarsi peste cateva ore. Vom intarzia o zi-doua, dar sunt incredintat ca totul va fi bine".
"Insa daca misiunea..", porni tanarul, dupa care amuti, sesizand trecerea discreta peste buze a degetului aratator al calui din fata. Ospatarul ajunse la masa, lasand cele doua pahare de cristal inscrustate, din care licarea un lichid galbui, efervescent. Apoi isi continua rutinat serviciul, asezand in fata fiecaruia cate o farfurie mica cu o cupa de metal adapostind un ou fiert. Adauga un platou mic cu cate o felie de paine prajita si o cub mic de unt. "Comanda dumneavoastra. Mai doriti altceva?", dupa care se retrase, intelegand gestul fluturat al strainului mai in varsta. Mancara fara sa mai redeschida conversatia, sorbind din cand in cand din sampania brut natur Mott, spumantul oficial al Companiei Regale de transport aerian. Aceste amanunte nu ii interesau pe calatorii nostri, desi poate un mic interes s-ar fi trezit daca ar fi stiut ca patronul fabricii era conational de-al lor.
Cel tanar puse paharul pe masa, privind in jos, spre orasul pe care-l traversau alene. De sus centrul orasului, desi in acest caz era impropriu spus, Centrul fiind tot una cu marginirea Dunarii, parea un labirint haotic, ca multe orase din partile acestea de lume, crescute in devalmasie fara pic de sistematizare din partea mai-marilor. Mai inspre margine, orasul se dezvolta mai placut ochiului, in cartiere geometrice, cu bulevarde mari si drepte, semn ca civilizatia ajunsese intr-un final si aici.

****
Nea' Balaban politaiul statea aplecat asupra cadavrului, printre buruienile si bucatile de moloz ale maidanului imprejmuit de pe strada Moruzzi. Stia ca aici urma sa se construiasca un spital, insa de cativa ani tot se asteptau aprobarile, in starea tipica de incertitudine si delasare a autoritatilor din Capitala. In ce priveste mortul, situatia era mai clara. Haina buna, usor roasa in coate, semn ca respectivul lucra contopist pe undeva, ochelari de vedere sparti de la cazatura. Intoarse cadavrul si descoperi cu usurinta cauza mortii. O taietura adanca, curata, de-a latul gatului. Politaiul se ridica tinandu-se de spate si scoase un oftat usor. Transeiele ude din razboi si noptile reci cat pandise tot soiul de borfasi prin mahalale se razbunau acum pe oasele lui batrane. Portul era plin de banditi si cutitari, insa aceia erau mai predispusi la harț si injungieri. Nu stia prea multi capabili de o mana atat de puternica si ferma. Apoi, pipai buzunarele mortului si descoperi cu oarece surprindere portofelul. In el gasise cateva bancnote, cu cateva mai putine acum, si niste carti de carti de vizita. "Mihail Spirescu subcomisionar Directia Generala a Vamilor". Fluiera dupa baiat si-i zise sa cheme trasura de la casa mortuara.
Incurcata treaba, gandi nea' Balaban. Mortul fusese cel mai probabil om serios, la casa lui. Va vedea mai exact dupa verificarea scriptelor. N-a fost jefuit, iar mana care l-a ucis stia bine ce face. Eh, o sa se intoarca la sectie, o sa ia doi baieti mai tineri, o sa scuture niste borfasi din Port, poate-poate, caci fara suspecti in raport nu se poate, dupa care o sa adauge un dosar in fisetul cu nerezolvate si o sa bea un rachiu la Spirache, pe Mavromol  langa biserica, inainte sa infulece, acasa, tocana nevesti-sii.

****

Liza Ceptureanu se trezi indispusa in cochetul sau apartament, de la etajul 1, de pe Edgar Quinet. O migrena ii dadea tarcoale, si, mai mult! constata cu neplacere ca nervii de dupa cearta cu Mauriciu, din seara precedenta, inca nu-i trecusera. Se starnise din nimic, pe cand se intorceau de la cinemascopul Venus pe care Mary Pickford il inaugurase cu acea ocazie, inainte de rulajul catorva piese filmate in desigur stralucea.

(VA URMA)
Precedenta parte AICI
Urmatoarea parte AICI

Serafim Sauvignon blanc 2014 Licorna Winehouse

Amprenta oenologului Gabriel Lacureanu se vede la Licorna, crama de langa Mizil, abia din recolta 2014, fiind primul an pe care l-a supervizat integral.

In ce ne priveste, astazi s-a ridicat la apel un Sauvignon blanc din gama Serafim, cea cu etichetele frumoase, de un steampunk julesvernian.  

Culoare este alb-aurie, stralucitoare, nas frumos, schimbator in timp, cu un mix de tipicitate (soc, coacaze), flori albe, piersici si o exprimare minerala, salina, cu atat mai "stinky" cu cat se incalzeste vinul, gust neasteptat de dens, cu adancime si textura. cu un amalgam fructat, de pere, gutuie, piersici si desigur- grapefruit, Are o remanenta remarcabila. Vinul e suficient de inchegat incat sa cuprinda cei 14,3% alcool la maxim 12 grade celsius. Eu unul as fi preferat sa aiba mai putin, insa sunt constient ca orice edificiu are matematica sa interna si daca nivelul ar fi fost mai jos, probabil alti parametri dezirabili ar fi avut la randul lor de suferit. 
Va fi disponibil in horeca si magazine specializate. Judecand dupa pretul lui 2013, va face in jur de 30 de lei, ori avand in vedere ca il vad la 87 pct, asta e foarte, foarte bine!
In concluzie, este unul dintre cele mai reusite vinuri romanesti provenite din acest strugure si astept sa-l gustati si voi, ca sa schimbam pareri.