Gama Alira Grand Vin 2011 de la WineRo

Grand vin...
Trec anii, se schimba oamenii (din functie sau pur si simplu), se schimba si vinurile.


Merlot 2011 vine intr-o culoare matura și un nas de bordeaux matur (adică din anii 80), copt, cărnos, retronazal livrand o impresie de capucino. Gustul e umplu, cu taninuri fine, de ciocolata. Afine, prune uscate, usor amărui pe final, cu alcool usor iesit din corp, dar suportabil. Sta bine si la capitolul aciditate. 84 pct



Cabernet sauvignon 2011. Nu e un cabernet bordolez, si nici nu ar trebui sa asteptam asta de la Aliman, dar propune o aromatica interesanta, in registrul sau de over-ripe,  cu fructe confiate, jeleu zaharisit, picanterii de dulce si o parte "noir", cu tutun si frunze uscate.  In gust e matasos, cu taninuri bine crescute, amintind de afine si coacaze, insa parca nu se depliaza precum anunta "nasul". 84


Feteasca Neagra 2011. Desi am desfacut-o si pe dumneaei,  prefer sa nu vorbesc in termeni definitivi despre dansa, fiind o sticla care mi s-a parut "instabila" gustativ, fie deoarece a evoluat diferit si nefericit, fie pentru ca a avut unele probleme de depozitare.


Cuvee 2011 este un mix din cei trei struguri. Ciudat, desi maniera de vinificatie aleasa de Marc Dworkin, acest supracopt dominant, se observa si aici, totusi se releva ca un vin cu rezerve de aciditate, deci foarte baubil. Arome de mure, afine, coacaze si arome evoluate, de maturitate. Se aseaza bine pe papile, cu structura tanica matasoasa, de ciocolata si cafea si un final dulce-picant, piperat. Remanenta buna. 86


Extra: toate vinurile au o nuanta rosie rubinie spre visina putreda, desi gustativ nu reflecta decat intrucatva acesta impresie de maturitate avansata. Toate au stagii respectabile in baric. Toate au nevoie de aerare pentru a se deplia. Toate sunt intr-un moment bun de consum. Si toate au in jur de 13,5% alcool si costa de la 60 lei in sus (in scadere fata de momentul lansarii, cand costau 80-90 lei). 



Londra, Dagon Clan din Dealu Mare si vinurile burgunde ale lui Mark Haisma

Acum cateva luni primesc un mail, la prima vedere ca multe altele (primesc cateva invitatii pe saptamana la evenimente, crame, lansari de vinuri etc pe care le tratez cu fie cu un refuz deferent fie printr-o ignorare nu prea onoranta din partea mea). Motivul, pe care probabil il intuiti, consta intr-o combinatie de timp si spatiu. Majoritatea au loc in Bucuresti, iar eu stau la 3 ore si jumatate de capitala, astfel incat nu pot pur si simplu sa dau o fuga pana acolo.

Mailul de care va spun avea un titlu de genul "invitatie degustare Dagon Clan". Am presupus ca e in Bucuresti, asa ca nici nu l-am deschis. Le incercasem rose-ul 2014, care mi-a placut destul de mult.
Pe seara primesc un mesaj de la amicul Mihai Vasile cu textul: "mergem la Londra?". Ce sa fie?! Londra? De unde pana unde. "Pai n-ai citit invitatia?" Intru, citesc si remarc cu surprindere, ca da, degustarea/cina urma sa aiba loc la Londra. Trebuie sa recunosc ca mailuri din acestea nu primesc in fiecare zi. Aflu de la expeditorul Sebastian Ion, reprezentant al micului producator Dagon Clan, ca e vorba de o cina in care se vor prezenta trei vinuri romanesti si restul frantuzesti semnate de acelasi vinificator: Mark Haisma, un olandez zburator, care in ultimii ani a devenit un soi de micro-negociant-eleveur de mare succes. Adica cumpara struguri din parcele smechere din Burgundia si Ron pe care ii vinifica in cantitati limitate de la cateva sute, pana la cateva mii de sticle.

Cum mi s-a dat de ales in privinta zilei de plecare si de intoarcere, am zis ca din moment ce nu am fost pana acum in tara lui Benny Hill ("tara lui Shakespeare" e rasuflata rau) nu merge un hit&run asa ca am ales sa mai sed nitel, sa vad cu ochii mei Florea soarelui de Van Gogh expusa la National Gallery, jumatatea de Pantenon de la British Museum precum si daca nu se misca in post caciulatii de la Buckingham. Chestiuni pe care le-am bifat, dar nu e cazul sa vorbesc acum despre ele.
Cina de care va vorbeam a avut loc intr-un local numit Vinoteca Farringdon, care nu e doar magazin, e mai degraba un wine-bar/restaurant, cu un chef de luat in seama. Inteleg ca localul a cumparat nu mai putin de 1000 de sticle din rose-ul Har lansat in primavara. Il vinde cu 11 lire in online. 
Loc mic, parter-subsol, cochet. In vreme ce programul normal cu publicul (era plin ochi, intr-o zi de joi) avea loc la nivelul strazii, degustarea noastra a avut loc la subsol unde se desfasoara evenimentele speciale sau private. 
Acolo l-am cunoscut in persoana pe Mihnea Vasilache, proprietarul ideii Dagon. Restul participantilor au fost platitori si din ce am inteles pretul nu a fost deloc mic.

Mark Haisma mi s-a parut un tip valabil si cu umor. Plus ca ideile sale privitoare la vin sunt seducatoare: expresia locului si a recoltei. Jancis Robinson scria pe site-ul ei ca a fost atat de impresionata dupa o degustare incat a cumparat (sic!) mai multe vinuri. 
Seara a inceput cu Rose-ul Har 2014 pe post de aperitiv. De altfel, spun de pe acum ca toate vinurile romanesti au fost 2014 si DOC Dealu Mare.  E un rose din Cabernet si Syrah. Mi s-a parut din aceeasi specie cu cel pe care l-am incercat mai demult. Foarte bun! Stiu ca unii au avut alte experiente cu el si s-ar putea sa fie din pricina metodei de producere ceva mai putin intruziva si fara uz de adjuvanti.
Apoi a urmat Clar, adica o Feteasca alba, fermentata in baric, cu  nas ușor floral, cu o mineralitate pronunțată și adieri de vanilina. Gust plin si lung, amintind de  zarzare coapte, gutuie, vanilie. Cine cauta fetescitatea in Clar va fi dezamagit, insa cel care cauta un vin foarte bun, nu! 86-88.
Jar e o Feteasca neagră 60% si Pinot noir de rest. Mi s-a parut foarte burgund in exprimare, de la culoare, pana la miros. Fructe rosii, violete, foarte, foarte departe de ideea unei fetesti merlotizate. Vin serios, care va surprinde pe multi. 86

E bine sa tinem in minte ca aventura din Dealu Mare este abia la debut. Dupa ce am gustat vinurile sale "titulare", frantuzesti, am credinta ca ceva excelent se va putea face acolo in timp. Pentru ca vinurile frantuzesti au fost atat de bune, incat chiar dupa cele doua Saint Romain-uri (2012-2013) de la inceput si dupa farfuriile marsterchefiane asociate, mi-a fost clar ca as face bine sa ma las purtat de experienta. Ma gandeam peste cateva zile, pe cand priveam avalansa de capodopere de la National Gallery, cum ar fi ca in loc de absorbtia impactului estetic resimtit sa fiu nevoit sa compun un comentariu despre ele, acolo, pe loc, sa incerc sa le descriu intr-un mod savant in loc sa ma bucur de ocazie. Cam asa, dragii mei, si cu aceste licori.
Pe scurt, fiind vinuri care nu prea pot face tinta publicului romanesc, nu tin neaparat sa le punctez sau sa aplic o forma de critica asupra lor. In fond s-au pronuntat nume mari cum ar fi Jancis Robinson si Jamie Goode. Sunt si vinuri foarte scumpe, mai ales pentru noi, insa in cazul Bonnes Mares 2010, de exemplu, care e un Grand Cru renumit si dintr-un an foarte bun, sunt chiar ieftine avand in vedere preturile astronomice ale altor producatori (700 euro/sticla!). Asa ca un pret de 100 de lire si ceva e chiar o mica afacere, cand bate vantul din pupa la 93-95 Jamie Goode si 95 Tim Atkin. E un vin glorios, si nu mi-e rusine sa recunosc...cel mai bun Pinot pe care l-am baut pana acum.

In cazul Gevrey Chambertin 2011, vin excelent, de peste 90 si el, ce-mi amintesc, pe langa muschiul de caprioara, ar fi discutia cu un comesean britanic si Mihnea Vasilache referitoare la vinurile preferate ale lui Napoleon (cum stiti, am investigat problema aici). Mi s-a parut simpatic ca englezul a remarcat detaliul ca nimeni nu se intreaba care erau si vinurile preferate ale ducelui de Wellington, nemesis-ul francezului, insa, asta e!, istoria e nedreapta! La capitolul Pinot, au mai performat si doua Volnay 2011 si 2013. foarte bune si ele, si diferite! Exclam "diferite", mai ales deoarece singura diferenta consta doar in anul de recolta. Cum spus Mark, absolut totul, inclusiv tehnicile de vinificare, au fost la fel. Pentru maniaci, asta e incantator!
Cele doua Cornas, Syrah-uri de Ron, au fost excelente prin finete si puritatea fructului. Niciunde nu e prea mult lemn, "prea" din ceva, Vinuri foarte, foarte bune! Si intrucatva create fara presiune comerciala. Cred ca asta conteaza mult, mult de tot. Doua exemplare 2010 si 2013. 2010 a fost un an foarte bun si in Ron si s-a vazut. Absolut impresionant! Feeling-ul matasos al unui syrah bun, ay!

Si cu aceste amintiri pe papile si increderea ca urmeza treburi remarcabile din aventura lui Mihnea Vasilache si Mark Haisma in Dealu mare, va urez toate cele bune si ne revedem la o alta aventura londoneza, diferita si nu prea, adica targul de vinuri Winegang de la Vinopolis.













Smart Drinks of Bucharest

Smart Drinks of Bucharest s-a nascut din nemultumirea lui George Chendi fata de targurile traditionale din domeniul vinului. Goodwine si celelalte asemanatoare nu ii ofereau tipul de client pe care si-l dorea, asa incat a hotarat sa-si organizeze propriul "targ". Dupa cum stiti, Alma Tim (firma) si Smartdrinks (magazinul online) au un portofoliu luxuriant, astfel ca realizarea unui targ populat integral din propria "ograda" nu e deloc imposibila.

Vinuri alese, vreo suta, numarate ochiometric, s-au integrat minunat cu locanta aleasa, cladirea casei de licitatii Artmark, de langa Ateneu, pe care va recomand s-o vizitati chiar daca nu aveti zeci de mii de euro de cheltuit pe opere de arta, intrucat este o bijuterie arhitectonica.
In curte, o replica mai "robusta" a ilustrei Venus din Milo te facea sa-ti para rau pentru ea. E mai greu de degustat fara maini.
Si a fost destul de lucru!
De la burgundiile de la Aegeter si Chablisienne, Ronul de sud al celor de la Brotte, pana la californienele de la Terlato, de la Ksara exoticului Liban si pana in indepartatul Chile cu ale lor Bisquertt. Au fost doi producatori de Champagne, vinuri de Porto- Calem, toscanele de la Cafaggio, asociatia de producatori italiani La Vis, grecii de la Alpha Estate. Si peste toate romul Diplomatico din Venezuela (salut, Jose!), ginurile Monkey 47 si Brooker's, niste beri dintre importurile Ursus (e drept ca prezentarea lui Virgil Dumitrascu a fost mai buna decat berile) si un free bar cu tigarile Sobranie, pentru viciosii care inca nu s-au lasat, o selectie de bitter-uri americane de la Fee Brothers, care mai de care mai exotice, de la cele cu coaja de portocala si pana la unul cu telina si usturoi!
Si apa a fost "altfel", imbogatita cu vitamine si diverse extracte din plante si fructe, produsa de Merlin's, in Piatra Neamt.
Au fost workshopuri, prezentari facute chiar de reprezentantii producatorilor, chestiuni interesante care cam lipsesc din "repertoriul" targurilor mari de noi, ba chiar si preturi promotionale. Astfel, toate licorile au putut fi achizitionate la aprox 20% mai putin decat pe site.

Iata, punctual, cateva "highlights", desigur trecute prin filtrul personal, asadar perfectibil:
Veuve Devaux "D" Millesime 2000 brut, varianta magnum. O afacere de familie, cooperatista, produce doar cu struguri din productia proprie, aprox 700.000 sticle anual. Coloare, aurie, stralucitoare cu efervescenta foarte placuta. Nas elegant de briose, flori albe si coaja de portocala. Gust fresh, cu aciditate vivanta, lung, final usor tostat. Foarte, foarte elegant. 50/50 Pinot noir si Chardonnay. 92 pct. aprox. 600 lei, magnum (toate preturile sunt cele de pe site-ul SmartDrinks).
Besserat de Bellefon Cuvee des Moines Millesime 2002 brut.Vinul propune pe langa vizualul galbui, cu perlare ireprosabila, un profil aromatic intens, cu alune de padure, dulceata de pere, mandarine nu foarte coapte. Gustul e foarte robust, cu aciditate taioasa, face pofta de mancare instantaneu.Pe fondul acesta acid, finalul e foarte persistent, usor tonic, facandu-ma sa ma gandesc la o gutuie. 50% Chardonnay, 30 Pinot meunier, 20 Pinot noir. 91 pct aprox 200 lei.
Brotte Vacqueyras Vieilles Vignes 2010. Un nas foarte elegant, cu cirese negre, mure, coacaze, coriandru, lemn uscat. Taninuri fine si matasoase. 91 pct. 130 lei, va ziceam de el si aici.
Chimney Rock Stags Leap Cabernet Sauvignon 2010, Terlato Family. O bomba! Pe langa profilul asteptat, intens fructat (afine, cirese, coacaze), cu note de ciocolata si impresii pamantoase, impresioneaza prin structura: taninuri fine, bine integrate cu aciditatea fructata si nivelul serios de alcool (14,5%). Cabernet american 100%. 90 pct, aprox 300 lei.

Jean-Luc&Paul Aegerter. Toate vinurile mi s-au parut excelente. 
Meursault 2011. O, dragii mosului, aceste specimene ne arata de ce sunt ridicoli cei din Romania, Chile sau de aiurea, care pretind ca chardonnay-urile lor au alura burgunda. Vin elegant, dar gustos, cu lemnul bine integrat prin pliurile sale cremoase, opulente, amintind de o tarta cu lamaie. 92 pct, 150 lei
Pouilly-Fuisse 2013. La fel, o densitate remarcabila, firesc cu fruct mai viu, acaparant, cu arome de alune de padure si migdale combinate cu o dulceata vanilata, care ramane minute bune. 91 pct. 130 lei
Volnay 2009. Un pinot mai delicat, din regnul fructelor rosii, suculente, galgaitoare, cu impresii ierboase si picante. 89, 140 lei.
Pommard 2010. O forma de Pinot impunatoare, cu structura ceva mai musculoasa (pentru specia sa), rezultat dintr-un an foarte bun pentru apelatie. Aromatica tipica, dar ce iese in fata e structura solida, care promite multi ani de viata. 91, 180 lei.
De la Chablisienne mi-a placut foarte mult Chablis 1er Cru Vaulorent 2012, o combinatie reusita de floral, mineral, aciditate si finete. Usor salin si intens floral, citronat in gust. 90 pct. 100 lei.

Au mai fost vinuri foarte reusite, cum ar fi un Calem Colheita Tawny Vintage 2000 sau Triannia Botella 2010, insa concentratia de bunatati face impractica o trecerea in revista completa. Sunt convins ca ceilalti bloggeri prezenti la eveniment vor contribui la intregirea tabloului.
In concluzie, a fost un eveniment de prezentare a portofoliului foarte reusit, bine gandit si care ar trebui sa dea de gandit atat organizatorilor de targuri cat si celorlalti importatori mari. Eu unul m-am bucurat ca am fost acolo, ca am avut ocazia sa degust cateva vinuri foarte valoroase (la propriu si la figurat), sa stau la taclale cu prieteni vechi si noi, totul intr-un ambient foarte elegant. 
Ba chiar, miercuri seara, am onorat piata Universitatii cu ilustra-mi prezenta, avand oarece mustrari de constiinta, mai ales dupa ce am beneficiat si de ospitalitatea lui Catalin Mahu, in La Mama din apropierea Ateneului.
Deci, cum ar veni: Sus paharul, jos coruptia!

PS: am "imprumutat" cateva fotografii. Pentru o imagine mai clara, va invit la un tur foto, aflat chiar pe pagina de facebook a evenimentului.

Cabernet Sauvignon vinificat in alb 2000, Vinia Iasi?


Cabernet Sauvignon 2000 Vinia Iasi, sec, 12,6%.

Vinul provine dintr-un lot detinut de cineva care l-a luat in schimbul unei datorii pe care muribunda (pe atunci) Vinia Iasi o avea catre el. Eticheta e doar de prezentare "in-house", neoferind prea multe informatii. Asa ca nu pot decat sa sper in veridicitatea indicatiei de pe eticheta. Pentru ca e vorba de un vin alb. Facut de Vinia, in anul 2000. Stiu, incercati sa va infranati entuziasmul...
Va anunt ca a fost ok-ish, cu o culoare aurie care a facut primii pasi spre chihlimbariu. Olfactiv aduce o combinatie de note oxidative, ca de alune de padure, si de fruct, dar "compotizat", lipsit de aciditate. Gustul aduce a lichid de compot, cu ananas, piersici, gutui. Se poate bea, insa ii lipseste kick-ul, oarecum firesc avand in vedere circumstantele. 
Oricum, chiar asa decrepit cum e, a trait mai mult decat as fi pariat. Plus partea cu vinificarea in alb...
Daca vi-l ofera cineva, sa-l beti sanatosi. Daca vrea sa vi-l vanda cineva...well, depinde cat de tare vreti sa beti ceea ce aparent este un cabernet vinificat in sec, facut de Vinia Iasi, din anul 2000.
Insa nu uitati: cu fiecare zi care trece, nu face decat sa se afunde tot mai mult in nefiinta.