Alira Concordia 2013

Iata o schimbare usoara si laudabila de directie, nu din pricina inlocuirii Cabernetului cu Merlot(in cupaj cu Feteasca neagra), ci mai degraba din cauza stilului abordat, mai proaspat si mai usor decat la precedentele recolte. Mai usor dupa standardele dense si gemoase ale producatorului dobrogean. Se arata intr-o culoare matura, rosie-rubinie, cu aromatica in care adieri de oloroso se imbina natural cu picanterii ierboase. Si in gust descriptorii de fruct sunt iluzorii, mult mai prezente fiind notele de cafea si condimente, finalul propunandu-se cu taninuri usor uscate, seci, dar care se pot rafina in timp. E un vin interesant. 83-84

Rose Avincis 2016

Un rose somon din Cabernet si Merlot, din zona Dragasanilor, cu aromatica de zmeura si grapefruit roz, continuand impresia citric amaruie in gust si in remanenta, imbiind la asocieri gastronomice, mai degraba decat la consumul convivial.

DOC Dragasani, 13,5%, 35-40 lei, 82 pct

Feteasca Negra La Cetate (2015) Crama Oprisor


Iata o Feteasca neagra bine facuta, rosie-rubinie cu reflexii purpurii, cu aromatica de prune, mure, cu adieri vanilate, bine integrate in corpul mediu sustinut de taninuri neintruzive, amabile. Nivelul de alcool e respectabil, 14,5%, asa incat am gasit ca racit un pic mai mult, pe la 16 celsius, devine si mai cu duca-s-ar pe gat.


 IG Dealurile Olteniei, 14,5%, ~ 40 lei, 85 pct 

Note despre notele de degustare

Oricat ar parea de incredibil, oamenii nu s-au ocupat de critica de vin dintotdeauna. Sute si sute de ani au folosit un lexic minimal, formal din "fin", "gros", "usor", "elegant", "parfumat", cu "un buchet minunat" si alte cateva cuvinte.
Deschid  Revue des vins et liqueurs, numarul din ianuarie 1891 si ce sa vezi? Nici un "review" in ditamai Revue-ul! Se vorbeste de piata, preturi, liste de producatori, dar nimeni nu invartea paharul inainte sa se pronunte scriptic, public si definitiv asupra licorii. 

Cum s-a ajuns la lista nelipsita de descriptori, la "cafea", "fructe negre de padure", la "paducel" si "cutie de mingi de tenis proaspat desfacuta"?
credit foto decanter.com

Eu unul cred ca totul a inceput de la titanii Andre Simon si ulterior Michael Broadbent. Ei au fost unii dintre primii care si-au propus o analiza directa, frontala a vinului, o descriere totala dpdv organoleptic, moderata ici colo de figuri de stil. Un stil distinct, ironic si elegant il are si Hugh Johnson.
Apoi a venit Robert Parker. Intr-un fel, el a preluat mult din stilul lui Broadbent, dar l-a impins mai departe. El a introdus cu pasiune descriptorii oarecum bizari gen "cutie de trabucuri", "cap de cibrit" si o pleiada intreaga de plante, fructe si obiecte, propulsate iata! la o celebritate nebanuita si neasteptata! De exemplu: "ataca palatul cu un crescendo de fructe negre intense, coapte si concentrate intretesute cu arome de baric, carbune si jar arzand"

Jancis Robinson a propus intotdeauna o abordare mai spontana a descrierii. "Inca plin de aderenta, cu o usoara impresie de ceara invechita. Admirabila dovada a potentialului de invechire a Muscadetului. Dar inca plin de prospetime si extrem de suculent si apetisant, oarecum salin. O treaba minunata si cu doar 12% alcool! "

Andrew Jefford (Decanter) are o certa latura poetica, nu chiar atat de extinsa ca a Marinelei Ardelean ( :) ), dar orisicat: un vin "gata sa porneasca, cu mustatile atent periate si cravata spilcuita pentru o intalnire turbulenta cu bautorul sau". No comment!

Astazi e de neconceput o revista de vinuri fara cronica de vin. Care recolta, ce arome, cat alcool, cati bani? Are o mineralitate caracteristica? Are corp? 
Insa odata cu aplicatiile gen Vivino, pana si cea mai succinta nota de degustare a devenit oarecum caduca. E un vin de 4,7 stele la 25 de lei, ce sa vrei mai mult?

Pana la urma depinde de cine e cel care scrie si de ceea ce cauta consumatorul acestor note de degustare. Daca cauti ludicul in paragraful unei descrieri de vin atunci bine ati venit, dragi metafore si comparatii! Insa daca esti bautor de puncte, vorba lunga, saracia omului. Cum zicea si Hugh Johnson: intr-un tabel, un simplu numar bate un epitet intotdeauna! 

Trei vinuri românești și tot atâtea lucruri bune!

Am ales câteva vinuri din Selgros Galați gândindu-mă la un singur lucru: la ce nu aș alege în mod obișnuit :) Din variate motive, căpătăm de-a lungul timpului marote: nu ne place eticheta respectivă, am gustat ceva acum 10 ani și nu ne-a plăcut, s-a uitat urât cineva de la marketing la noi (glumesc, toți oamenii de PR și marketing ne iubesc sincer) etc etc. 
Apoi, fiind slujbaș în templul diversității, gustând aproape zilnic vinuri din te miri ce și de aiurea, trimise de negustori și importatori spre competenta mea dare cu părerea (s-aveți rezon și mizericordie dacă ironia/autoironia mea e uneori prea camuflată), ajungi să nu te întâlnești prea des cu vinuri românești provenind de la nume foarte cunoscute publicului larg. Așa că mi-am zis: Oh, mărită Fortuna, să ridicam paharele și să începem cu: 

Promessa Rose 2016 Aurelia Vișinescu. Un nume cunoscut în lumea vinului românesc, Aurelia Vișinescu s-a făcut remarcată la Cramele Halewood, mai ales prin obținerea unei mari distincții în 2002, la Concours Mondial de Bruxelles, pentru un vin din cunoscuta și acum defuncta gama Prahova Valley. Au trecut aproape 15 ani până un alt producător autohton să egaleze aceasta performanță. Între timp, Aurelia Vișinescu a început o nouă aventură la Domeniile Săhăteni (jud. Buzău, chiar la granița cu jud. Prahova), care s-a "rebranduit" în urmă cu câțiva ani sub numele oenologului.
Nu avem informații pe etichetă despre strugurii folosiți, insa Google ne indică prin meandrele sale un blend neobișnuit de Pinot noir, Syrah și Pinot Gris/Grigio. 
Culoarea e un rose virat spre portocaliu, cu nuanțe de cireș, dar nefiind pictor nu trebuie să ma credeți pe cuvânt. Aromatica e ușor florală, cu impresii clare de fructe roșii, gust proaspăt, corp mediu, cu aciditate mare și rest de zahar mic. Remanenta e medie, acrișor-vegetală. 
Este un DOC-CT (cules târziu), oarecum neobișnuit pentru un rose, cu 13,5% alcool și preț gravitând în jurul a 35 lei. Fără a fi ceva luxuriant, își face bine treaba de licoare jovială, răcoritoare, de vară, eventual potrivită pentru ocazii fericite, după cum denumirea și eticheta ilustrează fără prea mare echivoc. În atare condiții nu pot scăpa de imaginea "ordefului" de nunta/botez cu nelipsitele sale rulade de carne. Cea de pui ar intra mai bine, dar să vedem dacă merge și cu așa ceva.


Chateau Valvis Chardonnay 2014. Jean Valvis e un cunoscut om de afaceri, de al cărui nume se leagă câteva din cele mai cunoscute branduri din industria alimentară, ca să-i zicem așa. Domeniile Sâmburești (jud. Olt) sunt foarte prezente pe piață, de la magazinașul din colț până în supermarketuri și pe meniul multor locante. Cu toate acestea, există o deosebire între calitate și notorietate, diferența care devine, prin trecerea anilor și prin investițiile în tehnologie, din ce in ce mai subțire. Gama Chateau Valvis propune ce are acest producator mai bun, fiind destinată exclusiv Horeca și magazinelor specializate. Ca orice chardonnay baricat (maturat în butoaie de stejar) are nevoie de puțin timp pentru a-și clarifica "aromatica" și odată ce o face, vom descoperi pe lângă culoarea aurie intensă, adieri florale (salcâm, floare de viță), păducel și citrice, dar și de vanilie si pâine prăjită. Gustul e moderat citric, mai suplu decât așteptările, cu o remanență bună, dulceagă și cu o notă distinctă, vegetal-amăruie. Nivelul de alcool este mare, 14,5%, provenit și de la culesul târziu, dar este bine ascuns de greutatea aromatică și de tușele vanilate. Prețul e destul de mare, aprox 80 lei, deci dacă căutam chilipiruri, n-o să le găsim aici. Însă nici dezamăgiți n-o să fim, ceea ce-i destul de important. L-aș încerca la o supa cremă de dovleac. Cine nu riscă nu caștigă, nu-i așa? 

Purpuriu 2014 Casa Isărescu. Prima întrebare care ne vine în minte în legătură cu acest nume, nu este dacă vinul e bun sau rău, ci cât de repede va ajunge euro la 5 lei. Însă asemenea înțelepciune nu e pentru noi, muritorii, care rămânem doar cu certitudinea că o butelie din acest vin al iubitului fiu al Drăgășanilor (căci da, omul e de-acolo) e prețuit pe la 45 de lei. Deci, domnu' guvernator, dacă vreți să țineți vinul la rotunjorul preț de 10 euro la raft, vă rog eu, faceți ceva cu raportul de schimb, că se strică cifra rotundă cu toate mașinațiile astea politice din ultima vreme! 
Crama Isărescu are reputația producerii unor vinuri mai de moda veche. Apropos, dacă se numește Purpuriu să știți că e din soiul care pătează. Dacă nu spălați paharul imediat după utilizare, s-ar putea să aveți nevoie de oțet și bicarbonat ca să scăpați de nuanțele purpurii. 
Este produs din Cabernet sauvignon și Merlot, are nevoie de putin aer (carafa, 30 de minute, poate mai mult după posibilități), o temperatura de servire pe care eu o găsesc mai bună undeva pe la 14-15 celsius (așadar un pic mai rece decât clasica "temperatura camerei" de 16-18 celsius). Olfactiv descoperim porumbe, pielărie, prune afumate, atacul e așteptat de puternic, cu o structură tanică care ar sustine înca un vin pe lângă acesta, ușor vanilat pe final, cât să îmbune impresia lăsată de nărăvașele taninuri. Alcoolul indică borna 13,5% și e bine integrat. 
E un vin sec și musculos, poate prea după standardele statuilor romane, agreabil după gustul omului, care n-are nicio șansă să fie ridicat în slăvi de unul singur, dar în asociere cu ceva cărnos și la fel de rustic ar putea împlini o experiență plăcută. Cum ar fi, de exemplu, o farfurie mare de Plov. Dacă e prea exotic pentru dumneavoastră, atunci încercați o friptură de vită!

Of, ați obosit? Păi după atâta turism interactiv, cred și eu! 

(aparut si pe Selgros cauta pasiunea




3x Marius Chapoutier (reviewuri pentru unvinpezi.ro)

MARIUS - VERMENTINO TERRET 2015, 12,5%, 85 pct
Acest vin provine din extinderea spre sud, in Languedoc, a unui nume mare al vinurilor de Ron. Vinul este un blend de varietati mediteraneene, Vermentino care e mult mai plantat in Italia si Terret, un strugure nativ zonei, destul de vechi. Impreuna dau sub bageta lui Chapoutier un vin agreabil, galben pai cu reflexii verzui, cu arome varatice, de citrice si piersica, usor salin si usor de baut, destul de suplu in corp si citric-amarui pe final. E mai degraba un vin pentru fructe de mare , pui sau paste cu legume decat pentru peste, aciditatea bine-potrivita fiind mai prietenoasa cu stomacurile sensibile.

MARIUS - ROSE DOC 2015, 13%, 84 pct 
Un rose competent, languedochian, din Grenache si Syrah, cu arome de pepene rosu, piersici si adieri de oja. Gustul e echilibrat si lin curgator, destul de echilibrat si curat lucrat. Desi nu e ultima recolta, prospetimea e inca acolo. Apropos, daca vreti sa stiti cine e Marius, asteptati textul aferent vinului rosu din gama. Si sa aveti bani la voi, pentru ca face banii, nu foarte multi pentru nivelul lui. Pana atunci puteti incerca azi un rose simpatic, facut de vrajitorul Michel Chapoutier. Vrajile sale functioneaza de minune la Robert Parker, cel putin.

MARIUS - GRENACHE SYRAH 2015 13,5%, 87 pct
Asa cum va promiteam in textul aferent vinului rose din gama astazi o sa va zic cine e acest Marius. Ei bine, Marius este stra-stra-bunicul lui Michel Chapoutier. Nu este primul care s-a ocupat de vin, Chapoutierii fiind negocianti priceputi, dar e primul din familie care a inceput sa faca vin din strugurii cultivati chiar de el.Adevarul e ca Polydor (tatal) a cumparat domeniul de pe Valea Ronului, intr-un sat care avea sa ajunga cu timpul celebru:Tain l’Hermitage, insa fiul e cel care a pus pe harta vinurilor de Ron Casa Chapoutier. Si iata ca peste ani vinurile de Languedoc ale firmei i-au fost dedicate. Va recomand sa aruncati un ochi si pe site-ul colectiei: mariusbymichelchapoutier.com, unde exista pe langa descrieri si toate cele cateva scurte povestiri avandu-l in prim plan pe Marius. Sunt cam picante pe alocuri, precum vinul de azi, insa e cu siguranta o premiera pentru mine in domeniul marketingului de vin. Iar despre vin numai de bine, an de an best buy, iubit de Wine Advocate, Decanter, de fapt de toata lumea. Eu va recomand sa va straduiti si dumneavoastra! 

Toate vinurile sunt IGP Pays d'Oc si costa vreo 35 de lei, in mod normal.

Vinuri pentru 5 retete

Am făcut un exercițiu de imaginație încercând să potrivesc câteva vinuri la preparatele propuse de colegii de campanie. Rețetele respective le-am ales oarecum la întâmplare. Sunt doar niște opțiuni personale, bazate pe inspirația de moment și pe un mic ajutor bibliografic. Să mai zic că toate vinurile amintite se pot achiziționa din Selgros. Logic, nu? Eu am contemplat rafturile magazinului din propria urbe, însă mă gândesc că în cazul altora oferta poate fi chiar mai amplă, deci și baza de selecție s-ar mări. Hey ho, let's go!

Linguine cu creveți în stil italian, o rețetă propusa de Savori Urbane.
Pe larg aici si in rezumat in mintea mea:
Paste, creveți trași la tigaie cu putin usturoi, zeama de lămâie, pătrunjel, una peste alta. Știu nu-i amuzant să povestești așa lapidar elaborate rețete îngemănate în blogosfera cu poze artistice, dar asta e! Laser, frate!
Părerea mea: Purcari Pinot Grigio 2016. Aromatică directă, curată și florală și cu note de pere și piersici. Un vin ușor, aromat, cu suficienta aciditate cât sa "taie" dulceața creveților. Pe banca de rezerve: Canti Pinot Grigio 2015, vin din nordul Italiei, regiunea Veneto, prețuit undeva pe la 20-25 de lei, cu aromatica asemănătoare titularului, dar cu o condiție fizică mai precara, respectiv Cuvee 4 Sfinți 2016 Sarica Niculițel un alb onest, fructat și mai simplu decât am bănui citind componența cuvee-ului: Sauvignon Blanc, Rhein Riesling, Chardonnay si Aligote, cu arome fragrante si un gust proaspat. 20-24 lei. E ziua lor în iunie, halal potrivire! Cum a cui? A sfinților! Adică Zotic, Atal, Camasie și Filip.


Tofu crocant, autor Broccoli and Muffins.
Cu poze strălucitoare: aici.
Mi s-a părut nițel exotic, asiatic, simplu, dar de fapt complicat. O gustărică! Dar una cu texturi diferite și cu gusturi usor exotice (remarc doar "ghimbir"). Deci ce să fie, ce să fie?
Părerea mea: As încerca un strugure aromat vinificat in sec. Sa zicem Tămâioasă Private Reserve de la Halewood din an cat mai recent sau la chiar Egregio Muscat Ottonel 2012 de la Vincon, care s-a păstrat destul de bine. Toate sunt vinuri prețuite în jur de 30 de lei. La o adică, merg si Pinot Grigio amintite mai sus. Iar ca sa fie fantezia completa as încerca un Palomino fino extra dry Tio Pepe, un vin de Jerez marca Gonzalez Byass de servit rece!

E lung pământul, ba e blat. De pizza. Ciprianmuntele.ro
Pe lung: aici. Pizza, salam, măsline, chestii clasice.
E de rosu, proaspăt și vioi, fără îndoială. Sa vedem un Chianti de la Banfi, cu strugurele Sangiovese în rolul principal. Alegerea e undeva intre clasicco și superiore, după buget! Taninuri suple, aciditate buna, ar trebui sa se ducă pe gât ca o cascada de munte! În caz de patriotism excesiv încercați o Feteasca Neagra (sec, ca altfel nu alunecă), cum ar fi Castel Stârmina de la Vinarte, din Mehedinti sau chiar un Pinot noir de Dealu Mare Vinul Cavalerului de la Serve.  Să-mi ziceți cum a fost!


Pulpă de miel la cuptor cu vinete, rodie și cartofi dulci copțiretetecalamama.ro.
Aici avem ceva sățios, fie si numai privind pozele. E o farfurie complexă. Rulada de carne, ca rulada de carne, dar cartofii dulci și rodiile ar cam cere un rosu suculent, fără o structură tanică prea dezvoltată și cu o tentă dulceagă. Păi un Chianti si un Pinot, precum cele de mai sus, sau mai bune ar trebui să facă treaba. De dragul variației as propune Brolio de la Barone Ricasoli sau un Pinot Noir la Cetate de la Oprișor. În plus hai să zicem...o picantă Cadarcă de la Balla Geza. Ba chiar și spumantele rose care vor urma. O variantă "exotică", propusă de un amic somelier, ar fi un Lambrusco secco, dacă există în ofertă.

Cheesecake cu fructe de pădure…la borcan, fără coacere, de Alexjuncu.ro.
Așadar, se ia un pachet de biscuiți digestivi, niște brânză proaspătă și...lăsați, mai bine citiți direct la sursa.
Părerea mea: Ei, aici e greu. Avem crema de brânză, fructe de pădure, biscuit. E un desert, dar nu prea dulce.
Putem să rupem pisica în doua cu un Rhein Imperial Extra Brut Rose, spumant obținut prin metoda tradițională la fabrica Rhein din Azuga. Ceva fructe roșii, dar și arome de "toast", biscuiți, drojdii fine și alune de pădure. Să facă vreo 35-40 de lei. Sau putem încerca noul Domeniile Recas rose, care e mai abordabil, produs prin metoda Charmat (fermentare secundară în tanc și nu în sticlă ca în cazul metodei tradiționale), potrivit la granița dintre brut și extradry, având arome de fructe roșii mai intense. 25-27 lei. 
PS: dacă s-a pus mai mult zahar în lucrare, vedeți un Asti (un spumant italian cu rest de zahar consistent produs din struguri de Muscat) sau neaoșa Cashmere Tămâioasă românească (care e produsă de Oenoterra in Dealu Mare după metoda italieneasca amintita).

V-am mai spus ca asocierea mâncare-vin nu e tocmai o știință exactă? Vă mai spun o dată! Există evident niște principii destul de sănătoase ale asocierii, există cărți de specialitate, manuale pentru somelieri, site-uri dedicate etc așa încât vă încurajez să fiți creativi. Bine, nu creativi în sensul de scrumbie la grătar udată de un Barolo sau un Cabernet Franc, dar în niște limite rezonabile, acolo! :)  

 scris pentru SELGROS cauta pasiunea.

MI TERRUNO - Expresion Malbec (2014)


Mi-a placut vinul asta, inca de la intalnirea cu eticheta care transmite ceva copilaros, colorat si vivace. 

Culoarea rosie-rubinie intensa cu bordura violacee ne confirma asteptarile, iar nasul transmite si ceva vinos sub aromele in primul rand de fruct (prune, afine) si apoi (destul de subtile) datorate baricului, cum ar fi vanilia si ciocolata. 

Robust in gust, cu structura tanica puternica, cu final picant. Nu e ceva care sa-ti reseteze standardele, dar are un caracter bine definit.


100% Malbec, Mendoza,  Argentina, 14% alc, 45 lei, 84 pct




VINA ERRAZURIZ Sauvignon Blanc Estate Series 2015 (Chile)


Editia 2015 a Sauvignonului blanc al chilienilor de la Vina Errazuriz a fost premiata la toate concursurile din 2016 la care a participat. Bronz, argint, aur, nu conteaza acum aceste detalii, important e ca ne indica in mod cert o anumita calitate.

Vinul de azi, la un an si ceva dupa amintitele ispravi, se prezinta intr-o roba alb-galbuie, putin intensa, cu nuante aromatice fragrante, de agrise, iarba si grapefruit, usor suplu si usor mineral in atac, si cand spun asta ma refer la o fateta secundara pe care papilele o sesizeaza ca la apa magneziana, puternic mineralizata, care submerge unei acaparante dulceti fructate, greu de banuit si de realizat la un vin sec. Fara a fi un vin mare, de pastrat ani si ani, ne aminteste de ce a reusit o tara precum Chile sa treaca ca expresul pe langa marfarul romanesc, cel care, vorba rapsozilor, cara vin de cel putin 3000 de ani.

Valle de Aconcagua, 13,5%, 85 pct



Epopee Catleya 2013

Am gustat acest vin la un Goodwine, pe cand nu avea nume sau eticheta. Cred ca-si aminteste si Dan. Laurent Pfeffer si-a prezentat creatia, spunand ca e cel mai bun vin al cramei. Am fost de acord. Pretul e pozitionat sus, pe la 80 de lei, dar e in linie cu multe alte vinuri autohtone "premium". 
Denumirea provine de la planurile lui Marcel Proust de a-l vizita pe bunul sau prieten, printul Bibescu, la mosia sa de la Corcova, calatorind cu Orient express. Nu s-a intamplat, insa nu toata literatura e autobiografica. In fapt, destul de putina.
Rosu rubiniu medium plus, cu nuante de visina coapta, nas frumos, de fructe de padure (coacaze si afine), scortisoara, stafide. Gustul e aducator de valoare adaugata, cu taninuri abundende, dar de granulatie fina, cu "muscatura" picanta si acida, cu tuse de afine si porumbe, cu final picant, cu buna remanenta. 
E de pastrat. Poate fi baut cu succes si acum, in asocieri carnivore, insa am banuiala ca atunci cand taninurile se vor subtia momentul va fi spectaculos. 14% bine integrat, daca avem grija cu temperatura de servire. 
Cabernet sauvignon, Merlot, DOC Mehedinti-Corcova, 2481 sticle produse, 88 (90) pct

Rapsod 2014 Cramele Rotenberg

foto: smartdrinks.ro
Culoare rosie rubinie, continuand cu un "nas" ardelenesc, de afumatura, fum de esenta tare, prune goldane supracoapte, stejar ud, gust jovial, suculent, de cirese dar si de porumbe astringente si acrisoare, pe final.
Am ramas surprins, mai ales de profilul diferit pe care il propune. Ati observat deja o serie de descriptori nu tocmai des intalniti.

DOC Dealu mare- Ceptura, 13,4%, nefiltrat, un vin jovial, 22 de lei (Billa). 85 pct

Ammos rose 2016 Crama Histria


Daca va ganditi ca ammos e ceva dragalas pe filiera latina amo, amare, vin rose, dragoste plutind in aer, ei bine, v-ati insela! Ammos inseamna "nisip" pe limba lui Socrate&co. Pana la urma, prin invaluire, tot acolo ne duce, la litoral, la vie en rose etc.  

Vine intr-o culoare rose cu tente portocalii, nas de coaja rasa de lămâie, cireșe albe și iarbă, în gust se continua linia rosie, cu aciditate moderată, care contribuie la impresia de densitate, cu tuse ușor siropoase, dacă nu e servit mai rece. Din fericire, aciditatea face un "comeback" pe final, care e ușor amărui, amintind de de pulpa de grapefruit, aducand o latura tonica lucrarii. 
Cabernet sauvignon si Feteasca neagra, IG Colinele Dobrogei, inchidere cu dop de sticla, 13,5%, ~45 lei, 82 pct


Bonarda La Linda 2013 Bodegas Luigi Bosca (Argentina)


Cand emigrantii din Savoia (regiune cand franceza, cand italiana/piemonteza) au adus cu ei in Argentina joarde din strugurele Douce Noire sau sinonimele Corbeau (Franta) sau Turca (Italia) nu cred ca s-au gandit ca peste sute de ani varietatea va fi platata pe mai bine de 18.000 de hectare si se va numi (intr-o zapaceala foarte proprie vinului) "Bonarda", desi nu are nicio legatura cu cele cinci varietati italiene care contin acest cuvant in denumire. Nici in Statele Unite nu si-a pastrat vreuna din denumirile originale, intrand in tara, daca va vine sa credeti, ca Barbera. 
Vinul de azi e reprezentativ pentru soi, avand note puternice de fruct, avand un caracter suculent, amabil, parand mai dulce decat ne-am astepta dupa fisa tehnica (2,5 gr zahar). Vin de gratar, de paste cu sos sau tocanite.  

~50 lei, 83 pct

Sauvignonasse 2016 Crama Bauer


Printre vinurile albe romanesti, unde dezideratul pare a fi aromatica cat cuprinde, chiar si unde nu prea s-ar nimeri (recent am gustat un Riesling italian si un Aligote care n-aveau nicio treaba cu ce spune canonul ca ar iesi din strugureii respectivi), acest Sauvignonasse aka Friulano sau Sauvignon Vert sta foarte bine la capitolul autenticitate.


Iz mineral fragrant, ca de pietre de rau si compost, urmat de nuante de limeta, mare verzi, care domina si gustul "crocant", plin si robust, sec pana in maduva oaselor si seva radacinii, cu buna remanenta citrica. Desi are doar 1 gr zahar rezidual, e foarte bine echilibrat. 
Imi amintesc un 2012 incercat pe cand avea 3 ani vechime si parea ca nou, ca sa zic asa, asadar echilibrul gasit de Bauer are ca rezultat o nebanuita rezistenta la timp.

IG Dealurile Olteniei (in fapt Dragasani), 13,4%, ~40 lei,  87 pct

Davino Flamboyant 2013

Acest melanj de Cabernet sauvignon, Merlot si Feteasca neagra, livrat intr-o roba rosie-rubinie intensa, cu reflexii purpurii, propune dupa o politicoasa aerare de 30 de minute arome dense de lemn dulce, mix de fructe de padure, stejar uscat, stafide si piper plus un iz parfumat, floral, si gustativ se releva vivace, acid si usor agresiv. Dupa mai bine de 6 ore se stabilizeaza intr-o aromatica de marochin, tutun fin, cu gust robust, avand o structura tanica dezvoltata, dar amabila cu papilele, cu un post "eternel" inducand un unami compozit de boia dulce, rosie uscata si oregano, iesind dupa cum se vede din obisnuitul notelor de fruct. Alcoolul este excelent integrat. Aerarea prelungita este recomandata.  

DOC Dealu Mare, Cabernet sauvignon (~70%), Merlot si Feteasca neagra, 14,5% alc, ~160 lei, 93 pct 


Misty Cove Ella Maria Marlborough Sauvignon Blanc 2014


Vinul de azi este un Sauvignon blanc fermentat in lemn, dupa care a petrecut inca 9 luni in baric. Stati pe pace, nu mi s-a parut zeama de vanilie, poate si datorita amanuntului ca sunt baricuri la a treia utilizare. Vorbim de o culoare galben pai nu prea intensa, de o aromatica amintind de corcoduse, piersici, iarba si stejar uscat. Culmea, pare mai putin flagrant decat varianta fara lemn, mult mai rezervat si elegant! Gustul continua impresia, cu nuante citrice, invelite in impresii de lemn tostate. Are o corpolenta si o aciditate medie, cu un final mediu, dulce-acrisor. Acum e momentul lui, daca ma intrebati pe mine.


Marlborough, Rapaura, Noua Zeelanda, 13%, ~120 lei, 89 pct


Cum a fost la Ro-wine HoReCa (Selgros Constanța Nord, 5 mai 2017)

Pentru mine și, bănuiesc, pentru mulți dintre cei născuți cu mărul lui Adam la purtător (deși cunosc și niște distinse doamne care achiesează la opinia noastră), cumpărăturile sunt o necesitate care se face grabnic și fără o plăcere deosebită. E pur și simplu un lucru care trebuie făcut. Cele mai elaborate și detaliate cumpărături le fac în maximum o oră. Știți rutina: lista, plan mental al raioanelor magazinului, rapid, eficient! Singurul raion la care zăbovesc ceva mai mult este cel de vinuri, ca sa observ ce e nou și ce are un preț bun. În rest, a-mi cumpăra șosete e la fel cu a pune în coș detergent, pâine sau creioane colorate. Nu m-a prins microbul shopping-ului, asta e!

Vineri, 5 mai, a fost pentru prima oară în îndelungata mea existență când mi-am petrecut 5 ore într-un magazin. Probabil deja intuiți că singurul motiv pentru aceasta a fost că în interiorul său se desfășura un eveniment dedicat vinului, anume un spin-off al festivalului Ro-wine, numit Festivalul RO-Wine HoReCa
Eram curios cum s-a organizat topografic chestiunea. Ei bine, de cum intrai în magazin, standurile expozanților se întindeau în partea dreaptă, într-un mod similar cu Ro-wine-ul de la Fratelli București, de anul trecut, adică aceleași standuri din metal și lemn, luminate de spoturi și aproximativ cinci vinuri pe cap de producător.
Trebuie subliniat ca acțiunea a fost un Festival și nu un târg, mai pe înțelesul tuturor, vinurile nu se puteau achiziționa de la stand, ci doar direct din magazin, în măsura în care se găseau în portofoliul SELGROS. Apoi ca a fost un eveniment destinat HORECA, segment mult mai dezvoltat pe litoral decât în alte părți.

Într-o carte de Terry Pratchett este descris momentul când o broscuță, din cele minuscule care trăiesc toată viața lor în frunzele mari ale plantelor exotice numite bromeliade, din pădurea amazoniană, se ridică accidental peste marginea micului său univers și vede alte zeci și sute de frunze asemănătoare cu populația lor aferentă de broscuțe. Asa și cu bloggerii de vin care, robinsonați în lumea lor specifică, se ridică peste margine și descoperă o multitudine de alte lumi, a bloggerilor de bere, a cigar afficionados dar și, într-o frunză mai mare, pe cea a bloggerilor culinari.
Selgros cauta pasiunea este un proiect destinat în special celor pasionați de gătit, însă iată ca mi-am găsit și eu zona de confort, ca să zic așa. Pe cât s-a putut i-am împărtășit și colegei de campanie Carmen Paraschivescu aka Garda culinară, din geografia exotică a lumii îmbuteliate la 0,75.

Cramele și importatorii au oferit spre degustare o selecție destul de largă. Glumind, fiți încredințați că deși am gustat un număr semnificativ de vinuri, cămașa mea albă a rămas imaculată, deși undeva pe la Vadu Oii, pe drumul de întoarcere, un pahar de cafea fierbinte și amortizoarele defecte ale microbuzului mi-au dat mari emoții. 
Am reținut cu surpriză vinurile micii crame Dragași, din Drăgășani, exploatând doar 7 hectare de viță de vie. Întâmplarea a făcut să gust anul trecut câteva dintre vinurile din recolta precedentă și cred că prin cele din 2016 s-au realizat progrese. Dar toate vinurile (etichetate sub brandul Pelerin) au oferit un sentiment de plin și crocant, de la rosé-ul din Cabernet franc, la un Pinot grigio rosé, cu nuanțe de cupru, etichetat Ramato (după metoda italiana a fermentării pe pielițe). Sauvignon-ul blanc 2015 are încă o aciditate revigorantă.
Tot din zona Dragășanilor am apreciat Avincis Cuvée Grandiflora 2013, încă infant, un cupaj puternic de Cabernet sauvignon, Merlot si Negru de Drăgășani, precum si Cuvée Petit 2014, un sauvignon blanc cu aport de lemn care mi-a plăcut foarte mult. Tot din zonă, Domeniile Mennini au propus câteva vinuri frizzante, realizate în stil popular, direcționate evident spre sezonul estival, numindu-se Stelle di Mare. Pentru a nu lăsa loc la interpretări inutile, gama entry se numește "Cu bule".
La Casa de vinuri Cotnari (a nu se confunda prea tare cu mai bătrânii Cotnari SA) am apreciat, pe lângă Grasa de Cotnari Colocviu la Moscova 2015, și noul spumant brut natur obținut prin metoda tradițională din Frâncușă numit Colocviu la Viena. În ce privește spumantul din Busuioacă (Colocviu la Veneția) îmi permit să cred că alte metode de obținere a vinului spumant sunt mai adecvate caracterului profund aromatic al strugurelui decât metoda tradițională. Vincon m-a surprins cu Egregio Muscat Ottonel 2012, care în ciuda așteptărilor mele, s-a prezentat neașteptat de proaspăt și curat. Tot din zona Vrancei am apreciat spumantul româno-italian Cuartz Brut Alb de la Crama Gîrboiu. Nu departe, la Domeniile Panciu am degustat unul dintre cele mai bune spumante obținute prin metoda tradițională la noi în țară, anume Blanc de blanc brut, într-un lot nou, vintage, precum și probabil cel mai bun cidru romanesc, intitulat Ana are... cidru de mere, într-o varianta mai elegantă decât precedenta, în sensul ca aromatica e mult mai curata și prin urmare mai agreabilă.

Am trecut granița spre est către frații de peste Prut. Aici am trecut prin deja cunoscutele și apreciatele la noi vinuri de Purcari, unde rosé-ul, Pinot grigio și Sauvignonul blanc sunt an de an alegeri sigure, prin câteva vinuri de linie ale înrudiților de la Crama Ceptura, apoi prin câteva noutăți "exotice" din Transnistria, de la Kvint (pe filiera Produse Moldovenești), care pe lângă divinurile bune au propus și două vinuri liniștite: Electio 2015, un sauvignon blanc competent și un...o Viorica 2015, un strugure de-al lor, din familia muscatului. M-au surprins aceste denumiri, pentru ca nu cred ca au fost vreodată alegeri în Transnistria, iar Viorica e de fapt Natașa pe acolo. La Gitana Winery numai de bine, atât vinurile de linie cât și mai prețioasele Lupi 2012 și Petit Sophie 2015 prezentându-se foarte bine, iar Chateau Vartely stă bine cu spumantul lor brut și cu liniștitele Individo, toate proaspete și pline de fruct.
Hai să acceleram, că-mi pleacă microbuzul :) SERVE: cupajul Sauvignon Blanc/Fetească Albă 2016 foarte bun și repede curgător, ca de obicei; Crama Rătești: două vinuri excelente din 2016: un Sauvignon blanc și un Traminer, Basilescu: Feteasca Neagră Îngeri 2013, Golemul roșu; Sâmburești: Toate cele trei Chateau Valvis (Chardonnay 2014, Fetească neagră 2013, Cabernet sauvignon 2013); Tohani: Cuvee Nicolae 2016; 1000 de chipuri: mi-au plăcut noile Albe 2016: Tămâioasă și blendul de Tămâioasă și Sauvignon blanc. Mențiune speciala pentru Fetească Neagră 2015, un vin cu peste, Doamne iartă-mă, 17% alcool, însă foarte bine integrat. Viticola Sarica Niculițel: gama Caii de la Letea, vinuri moderne, foarte diferite de ce se făcea pe acolo acum 3-4 ani. Budureasca: Fumee sec ediția pentru Horeca, foarte reușit an de an; 
Clos des Colombes: nu poți să nu remarci Viognierul și Sauvignonul cramei, două vinuri foarte bune cu un profil distinct de ce există pe piața noastră; Vifrana: un pinot noir nou (2015, dacă nu ma înșel) etichetat Draculette (???), suculent, amabil.  Mențiune speciala pentru vinurile argentiniene de Mendoza (Mauricio Lorca) propuse de importatorul Wine Hunter: Gran Lorca Poetico Gran Malbec 2009 și Lorca Poetico Cabernet franc 2012, lucrări de toată isprava, poate cele mai bune vinuri prezente. Și așa îmi închei periplul cu un onest mea culpa pentru cele câteva standuri sărite. 

Aș remarca și sfertul de oră în care târgul a fost paralizat de prezența lui Gheorghe Hagi. Nu avea niciun rost să insiști, toți erau preocupați de obținerea unui suvenir foto cu fostul mare fotbalist, și nu îi poți condamna. În plus, se pare că i-a purtat noroc și lui, dacă ne gândim că în urmă cu doar câteva zile, echipa sa, Viitorul Constanța a câștigat campionatul național de fotbal.
  
Evenimentul a fost bine organizat. Nici nu mă îndoiam, având în vedere puterea de foc concentrată acolo. Eu unul am plecat de acolo cu "biblioteca" mărită, gustând lucruri noi și destul de promițătoare. E bine că și evenimentele dedicate vinului încep sa țină pasul cu această "industrie" în plină dezvoltare.


(credit foto Carmen Paraschivescu, George Mitea)

Sereole Soave 2016


Am scris despre eticheta aceasta si in cazul recoltei precedente. Multe lucruri nu s-au schimbat de atunci*. Pardon, ceva s-a schimbat: pretul e mai bun anul asta! 
In afara de asta, as zice ca Bertani Sereole Soave e ca un film pe care il prinzi pe un canal tv oarecare, si, fara sa fie cine stie ce profunditate cinematografica, nu tu Jertfa de Tarkovski, nu Rashomon de Kurosawa sau 8 1/2 al lui Fellini, tot stai cu ochii pe ecran pana tarziu in noapte, desi stii ca maine la serviciu va fi nevoie de o cafea mai tare. 
Poate fi un "clasic" de actiune cu JCVD, o parodie cu Mel Brooks sau (vai mie!) o comedie romantica cu Meg Ryan. Sau chiar filmul acela cu punctaj astronomic pe IMDB, Nu-stiu-cum Redemption, in care singurul lucru profund e vocea de povestitor al lui Morgan Freeman. Ei, exact asa e si vinul de azi.

Obtinut exclusiv din Garganega, sec, 13%, 40 lei, 82

*"Un vin din Garganega, care pe langa arome evidente florale, aduce olfactiv a fructe, cum ar fi perele si caisele. Are un gust "riguros", facand ordine pe palat, mai degraba in catalog citric-amarui, la temperaturi joase, motiv pentru care v-as sugera sa-l lasati un pic sa ia in temperatura, aratandu-se destul de plinut si satisfacator, cu moliciune de pepene galben si usor picant pe final."(noiembrie 2016)

Cuvee Petit 2014 Avincis


Desi provenit din recolta 2014, acest Sauvignon blanc partial fermentat si maturat in lemn e departe de a fi ajuns la maturitate. Culoare auriu putin intens, cu reflexii verzui, aromatica cu o fateta minerala bine pronuntata, apoi flori albe, agrise, grepfrut, iarba, gust robust, in care "fibra" vinului nebaricat se ingemaneaza cu nuantele de condimente dulci ale partii atinse de lemn: vanilie si usoare note de fructe exotice, cu o buna persistenta. Un vin reusit, livrat intr-o sticla grea, domnoasa, cu un potential de invechire mediu.

13,5%, DOC Dragasani, ~ 40 lei, 86 pct



Negru de Ceptura 2014 Crama Ceptura


Iata ca in baza de selectie a reprezentativei de cupaj tip bordolez neaos, adica Cab/Merlot cu ceva feteasca neagra, apare in peisaj si ilustratul Negru de Ceptura. Numele face destul de limpede trimitere la fratii mai mari de peste Prut, fiind cunoscut ca actionaritul este similar.

Vinul de azi se prezinta serios, rosu-rubiniu intens cu reflexii purpurii, aromatica de coacaze, afine, mure, visine, condimente pudra, indicii ale maturarii in baric (vanilie) care gustativ vor propune nuante de cafea si ciocolata, pe langa un iz lactat si gust remanent mediu, usor amarui, vinos.
Ochii pe termometru si pe ceas, pentru ca are nevoie de aer pentru a-si rasfira pliurile.
Pe ansamblu as zice ca Negru de Ceptura e alta lucrare decat Negru de Purcari, nu in sens calitativ, ci pur si simplu structural. Nici nu cred ca si-au propus o replica. A fost bun alaturi de traditionala pulpa de miel, desi cam dominant
Remarc si eticheta creata special pentru Paste si ma intreb de ce nu le-a dat si altora prin minte !? 

13%, Cabernet sauvignon, Merlot, Feteasca neagra,  DOC CMD Dealu Mare, ~50 lei, 84 (86) pct. Eu zic ca are nevoie de ceva timp.




Cuvee Visan 2015 Gramma

Nu stiu cati isi mai amintesc ca Visan s-a nascut ca urmare a unui an dezastruos, in care cantitatea redusa a facut nepractica lansarea vinurilor monovarietale. Azi   iata-l ajuns la a sasea editie, cu o eticheta vie, atragatoare, beneficiind de desenele lui Horatiu Malaele. 
E un "blend" de Feteasca Alba, Feteasca Regala, Aligote si Muscat Ottonel, cu o cromatica tinereasca, alb-auriu cu nuante verzui, cu un scazut nivel de alcool (11,5) dar in ciuda (sau in pofida, depinde cum vedeti problema) acestui detaliu, se prezinta la un an dupa lansare proaspat, robust si acaparant in acelasi timp, cu aromatica florala, usor exotica, citrica si minerala, cu gust inchegat, rotund, cu acea marca specifica, un iz usor citric-cretos, ca de grapefruit alb, care se continua in gustul remanent, deloc scurt, de altfel. 
Sigur ca din punct de vedere al asocierii gastronomice duce spre peste si derivate, insa eu unul ma gandesc cu ceva pofta la un pui cu lamaie si la o vorba lunga cu un prieten vechi.   

11,5%, DOC CMD Iasi Bucium, ~30 lei, 85 pct

Dupa generic, surpriza! Avem un easter egg:
Am avut ocazia sa-l gust in paralel cu "batranul" 2010. Creau sa va spun, ca desi culoarea aurie si aromele tertiare nu s-au lasat asteptate, trimitand spre musetel si tei, totusi aciditatea si acel trademark acid-mineral, de care aminteam, nu l-au lasat la batranete, dand un kick de aciditate amaruie, mai putin zemoasa ca un grapefruit, usor salcie, ca de zarzara, gutuie si pruna necoapta. Nu mai mult de asteptat, insa e un indiciu ca la Casa Olteanu se fac vinuri bine facute, cu potential mediu de invechire.