Chateau Piney Saint-Emilion Grand Cru 2011

Chateau Piney este un Saint Emilion Grand Cru.
Grand Cru, Premier Cru, Grand Premier Cru etc toate vorbele astea dau asa un sentiment de exclusivism! Adica, bre, eu nu cu orice bordo, ca un paysan, eu cu Grand Cru!
Hai sa vorbim un pic despre ce inseamna.
Romania are 183.000 hectare plantate cu vita de vie pentru vin.
Bordeaux are 120.000, deci e cam doua treimi din Romania, ca sa zicem asa. 
Saint Emilion e o bucata mica din intreg (pana la urma una din cele vreo 50 de "apelatii" din Bordeaux), cu aprox. 5400 hectare. Mica intr-un fel. Daca adunam supratelele producatorilor din top 3 romanesc, nu cred ca au impreuna suma asta (n-am socotit si Murfatlar pentru ca...numai de bine!). 

La momentul de fata (in fine, la cate contestatii si procese sunt pe rol, momentul de fata e un termen relativ), sus in varful piramidei vinului de Saint-Emilion sunt patru Premiers grands crus classés A.   Chateau Piney nu este unul dintre ele:)
Nici unul dintre cele 14 Premiers grands crus classés B. 
E printre cele 64 de Grands crus classés? A, stati sa verific...Nu, nu este!
Ce mai urmeaza? Urmeaza vreo 200 de Saint Emilion Grand Cru AOC (fara "Classés"), care sunt in afara clasificarii din 2012(2006, 1955...), adica nu concureaza cu nimeni ca sa primeasca apelatia. Sunt acolo pe harta si asta e!
Ei, aici e Chateau Piney Saint Emilion Grand Cru! 
Este detinut de cooperativa (sau asociatie), anume Union de Producteurs de Saint Emilion, care mai detin vreo 15 "chateau"-ri in zona.

Dupa ce am spus cele mai mai sus, ati putea intelege ca e un vin oarecare, insa nu e deloc asa, pana la urma de asta Bordeaux e cea mai celebra podgorie din lume.

Vinul de azi, un Bordeaux right-bank destul de clasic in exprimare, este produs din Merlot si un procent insemnat de Cabernet franc (35%) si prezinta arome de tutun, capsuni, afine, cirese si ciocolata neagra, e destul de plin si cu structura tanica robusta. Va recomand o aerare usoara (30-60 minute), ceea ce ar trebui sa stabilizeze aromele si sa macine usor taninurile picante din final. ~100 lei, 13,5%, 86 pct, ceea ce nu-i rau avand in vedere de 2011 e doar o recolta ok dupa trei ani consecutivi foarte buni (cel putin dupa vintage chart-ul lui Robert Parker).

Pască și vin. Dar care vin?


Articol apărut prima oară pe Selgros cauta pasiunea

Este ciudat cum tocmai de la cea mai celebră cină din istorie, o masă care a schimbat istoria lumii lapropriu, nu s-a păstrat nici meniul, nici nota de plată (cum, nu v-am zis-o pe aia cu nota de plată? “Vine Petru și zice: Iuda, avem o problemă, n-avem bani să achităm nota. La care Iuda: Lasă, Petre, că fac eu o combinație și se rezolvă!”  He, he…cam urât, nu? Doamne, iartă-mă!)

Ce știm sigur e că s-a mâncat pâine și s-a băut vin. “Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.”(Matei, 26).

Aceasta e motivul pentru care împărtășania creștinilor se încheie cu anafură și vin.

Biblia nu spune ce altceva s-a mâncat cu acea ocazie, dar putem presupune că fiind o masă de Pesah, adică sărbătoarea evreieasca a eliberării din robie, s-a mâncat carne, dupa cum se obișnuiește și astăzi. Cel mai probabil miel, care în tradiția iudaică e un simbol al sacrificului, iar pentru creștini acceptarea de către Isus a propriului sacrificiu (știm pasajul din Ioan, cu Isus ca Miel al lui Dumnezeu, nu?).

Mă rog, îmi închipui că pentru unii de altă religie, poate părea nițel ciudat acest ușor cannibalism ritualic, dar să nu intram în dispute teologice care ne-ar putea alunga setea și stăvili foamea.

În fond, după atâta post și rugăciune avem și noi dreptul la sărbătoare.

Pentru român, Paștele gastronomic tradițional înseamnă o serie de produse și preparate, cum ar fi: ouă, caș proaspăt, ceapă verde, ridichi, ciorbă de miel, drob, stufat, pulpă de miel cu usturoi la cuptor, pască, cozonaci. Isuse, că despre Tine e vorba, numai ce le-am enumerat și îmi vine să iau un colebil!

În ce privește vinul potrivit pentru toate acestea, ei, iată o întrebare grea, din seria cine și cum a construit piramidele sau cum va reuși guvernul să mențină deficitul bugetar sub 3%?  Dar să nu disperăm, și-a pus multă lume anterior această întrebare, așa că cel puțin avem multe răspunsuri, corecte, gresite, nu contează, dar avem.

Bunăoară, pe când colindam prin Selgros, unde intrasem ca să studiez comparativ prețurile bicicletelor (i-am cumpărat acum vreo doi ani fiică-mi una de acolo care s-a dovedit vrednică), am ajuns deloc surprinzător și la raionul de vinuri. După atâția ani în “industrie”, îmi place să-mi exersez privirea vânând chilipiruri (apropos, vedeți că e un Cabernet/Merlot de la Crama Atelier M1 acolo cu un preț extrem de avantajos), văd un domn care-și pune în coș două sticle de Pelin de Urlați și mi-am adus aminte că Radu Anton Roman recomanda la toate aceste “antreuri sauvage”, mai ales la drob, un Pelin de mai.

Având în vedere că anul acesta Paștele cade în aprilie, nu ne rămâne decât să apelăm la Pelinul pur și simplu. Oricum n-o să găsim pe piață vin cu artemisia absinthium proaspată. Vinul pelin e foarte intens aromatizat, amărui și poate face față acestor “barbarii” gustoase, mai ales la cele vegetale.

Problema mare este oul. Având o textură grea și cremoasă, poate face multe vinuri albe să pară apoase și multe vinuri roșii dezagreabile prin taninozitatea lor contrastantă, mai ales pe cele puternice și baricate.  Eu unul (care sunt doar un băutor onest, nu Moisele somelăriei) v-aș recomanda vinuri albe cu aciditate mare, ca să poată tăia sațietatea oului. O Zghihară de Huși, o Fetească regală, mai cosmopolit m-aș gândi la un Riesling de Rin trocken (sec) sau la un Sauvignon blanc de lume nouă, la un spumant Brut, deci cu rest de zahăr cât mai mic. Dar fiind vorba de un meniu tradițional, parcă nu merg chestiuni de peste mări și țări. La o adică, s-ar descurca cât de cât și un Rose, pe care îl preferați dvs., dar să fie proaspăt și cât mai înspre sec.

Ciorba de miel, ca orice “wet food”, nu merge cu vinul. Dacă am ciocnit prea multe ouă la începutul mesei, poate ar fi o idee bună să ciocnim și un “ciocănel” de aperitiv-digestiv neaos (țuică, palincă, ce are omul prin dulap) sau o grappa italienească (adică rachiu de tescovină). Desigur, totul în scop terapeutic!

Dacă cineva, vreo mamă, bunică, mătușă, etc, mai face stufat (bucățele de carne scufundate într-o mare de verdeață, toate pârpâlite în oală sau ceaun), atunci trebuie să virăm ușor spre roșu. Ca să facem economie, pentru că va urma și mielul la cuptor, propun o Fetească neagră. Eu aș merge spre Dealu Mare, dar fiecare are dreptul să-si aleagă proveniența splendidei „otrave”. Dar să fie vinificată în sec (hai, treacă de la mine, poate și demi, însă numai dacă posedă o aciditate suficientă). Pe lângă asta, n-ar zice nu nici o Rară de Purcari sau un Merlot, decent, dar nu din cale-afară de pretențios.

Friptura de miel: aici usturoiul e problema (dacă bucătarul ar putea fi mai moderat ar fi mai bine). Ne trebuie un vin „piatră ponce” ca să facă față. Aici intrăm în liga mare: fie mergem cu Feteasca Neagră înainte, fie schimbăm pe Cabernet (sauvignon sau franc), Merlot sau cupaje (asamblaje, “blenduri” etc.). De fapt…dacă e roșu și bun, ar trebui să fie suficient.  Acuma cât scriu, mi s-a facut poftă de un Syrah/Shiraz, mai ales că devine un strugure popular și la noi. Ne trebuie totuși un vin puternic, dar și suculent, care să facă față la izul specific mielului românesc. Dacă sunt cotlete de miel din Noua Zeelandă, atunci merge (dacă ne și permitem) un Pinot Noir serios, altfel eu unul aș evita roșiile prea diafane.

O, Doamne! Am dovedit-o și pe asta! Dar stați! Mai avem și deserturi, pască și cozonaci, vai nouă! Apropos, la evrei pasca e doar o lipie, pâine nedospită (în timpul fugii din Egipt era mai greu cu bucătaria, ce să faci?). La noi pasca a devenit o nebunie, cu brânză, stafide și condimente dulci. În mod normal ar trebui mâncată în loc de pâine la masă, dar întotdeauna am găsit ca e prea mult. Cu un ultim efort să întindem mâna spre paharul de Tămâioasă, Busuioacă sau Muscat, vinuri dulci (ori demi)! După care singura asociere care mai rămâne e o canapea bine ascunsă, într-un loc liniștit.

Înainte de a încheia această obositoare (și potențial dăunătoare pentru sănătate, deci aveți grijă, da?) masă tradițională, respectiv acest text, trebuie să vă spun, pe glas șoptit, să n-audă chiar toată lumea, că există și o scurtătură. Adică nu trebuie să bem șapte vinuri. Există un panaceu ale asocierilor oeno-gastronomice, însă e pentru oameni foarte prosperi, și acela e Champagne!

Pentru noi, ceilalți, cred că ajunge un Pelin (sau un alb sec vânjos) la “platoașele” de început, un roșu sec mai serios (și ceva mai scump, asta e!), iar la desert, fiind la o vârstă, putem să ne rezumăm la o singură îmbucătură politicoasă. Dacă am început cu ceva amărui, putem să și încheiem cu un digestiv asemănător, adică un bitter, care să ne amintească că mai sunt două zile și va trebui să ne întoarcem la muncă.

Muscadet Sèvre et Maine sur Lie 2015 (Vignoble Sourice Boussay)

Va prezint un prieten de-al meu de pe valea Loarei, gazduit de ceva vreme in Lidl la pretul de 15 lei. Asadar joaca in liga mica. 
Aceste vinuri sunt oarecum defazate de gustul prezentului, in care intensitatea aromatica bate de multe ori textura, gustul, densitatea. In plus, nu e doar un Muscadet, ci unul sur lie (adica maturat pe drojdie) ceea ce ii confera o densitate superioara vinului normal. Este o metoda care trebuie urmarita cu atentie, insa baietii astia de pe valea Loarei au experienta necesara. Practic drojdiile se descompun si din acest proces rezulta proteine, zaharuri si compusi aromatici. Proteinele interactioneaza cu taninurile, ceea ce e benefic pentru unele vinuri, cum e si Muscadetul, care are un continut de taninuri destul de ridicat pentru un alb.
Aromele sunt destul de subtile, jucand intre tuse de lamaie, piersica verde (usor amaruie) si un compozit care poate fi descris ca mineral (salin, magnezian). Nu e genul de aromatica care sa te dea pe spate, in care sa simti vreo 5 fructe exotice si alti descriptori usor de identificat. Insa superputerea Muscadetului sta in densitatea gustativa, in robustete, in aciditatea ridicata, care il face evident prietenos cu fructele de mare (asocierea cu stridiile e clasica) si pestele. 
Impresia e racoritoare, usor citric-amaruie, un vin pe care in simplitatea lui nu poti sa te superi, pentru ca e curat si rezervat sub aspectul nivelului de alcool (11,5%).
83 pct.



Fume Premium 2016 Budureasca

Iata un vin destept, bine facut, pentru neofiti si cunoscatori deopotriva. Primii vor ramane surprinsi ca le place un vin sec, iar ultimii vor aprecia jovialitatea impetuoasa chiar daca provine dintr-un blend de vinuri fiecare, in felul sau, dens.
Culoare galben pai stralucitoare, cu arome de piersica, fructul pasiunii, mosc, stejar uscat si gust intens, plin, in care piersica, vanilia si citricele conduc spre un final mediu, lung, citric-aromat. 
Chardonnay, Sauvignon Blanc și Pinot Gris, baricat usor, DOC-CMD Dealu Mare, 13% alc, ~35 lei.
In principiu este un vin pentru HORECA si magazine specializate, dar poate fi gasit si in unele hypermarketuri, in cazul de fata: Carrefour.
PS: Incercati-l la vreo 12 Celsius, proaspat scos din frigider isi arata niste margini cam "tăioase". 86 pct.