Cuvee Visan 2015 Gramma

Nu stiu cati isi mai amintesc ca Visan s-a nascut ca urmare a unui an dezastruos, in care cantitatea redusa a facut nepractica lansarea vinurilor monovarietale. Azi   iata-l ajuns la a sasea editie, cu o eticheta vie, atragatoare, beneficiind de desenele lui Horatiu Malaele. 
E un "blend" de Feteasca Alba, Feteasca Regala, Aligote si Muscat Ottonel, cu o cromatica tinereasca, alb-auriu cu nuante verzui, cu un scazut nivel de alcool (11,5) dar in ciuda (sau in pofida, depinde cum vedeti problema) acestui detaliu, se prezinta la un an dupa lansare proaspat, robust si acaparant in acelasi timp, cu aromatica florala, usor exotica, citrica si minerala, cu gust inchegat, rotund, cu acea marca specifica, un iz usor citric-cretos, ca de grapefruit alb, care se continua in gustul remanent, deloc scurt, de altfel. 
Sigur ca din punct de vedere al asocierii gastronomice duce spre peste si derivate, insa eu unul ma gandesc cu ceva pofta la un pui cu lamaie si la o vorba lunga cu un prieten vechi.   

11,5%, DOC CMD Iasi Bucium, ~30 lei, 85 pct

Dupa generic, surpriza! Avem un easter egg:
Am avut ocazia sa-l gust in paralel cu "batranul" 2010. Creau sa va spun, ca desi culoarea aurie si aromele tertiare nu s-au lasat asteptate, trimitand spre musetel si tei, totusi aciditatea si acel trademark acid-mineral, de care aminteam, nu l-au lasat la batranete, dand un kick de aciditate amaruie, mai putin zemoasa ca un grapefruit, usor salcie, ca de zarzara, gutuie si pruna necoapta. Nu mai mult de asteptat, insa e un indiciu ca la Casa Olteanu se fac vinuri bine facute, cu potential mediu de invechire.


Cuvee Sissi 2016 SERVE

Probabil cei de la SERVE au considerat ca cele cateva cuvee-uri din portofoliu, care pana acum aveau un caracter sa zicem solitar, trebuie sa se reuneasca intr-o gama a lor, iar aceasta trebuie intregita cu un rose, mai ales ca roseul e la SERVE un soi de varf de lance. In fond, e primul rose sec comercial lansat dupa Revolutie. Zic comercial in sensul ca nu e vreun experiment realizat pe la o Statiune de cercetari, ci unul destinat meniurilor din restaurante si rafturilor de magazin specializat.
Spre deosebire de clasicul rose Terra Romana, care e produs din Merlot si Feteasca neagra, Sissi este un Pinot noir. 
Are o culoare rose somon, nu foarte pigmentata, o aromatica curata de fructe rosii (cirese, coacaze rosii), banana si usoare (adica deloc fragrante) note "tehnologice"(ca sa zic asa) de vata de zahar si o adiere de oja. Gust fin, dar rotund, cu aciditate bine exprimata si post mediu, citric.
Pe ansamblu este un vin competent realizat, insa ma simt nevoit sa adaug ca cel putin pentru recolta 2016 si cel putin pentru mine, roseul Terra Romana este superior, asta desi e putin mai ieftin. Sigur ca ambalajul cuvee-ului adauga cost, cu sticla eleganta si inchiderea cu dop de sticla, dar...hei, parerea mea! 

12,5%, IG Dealurile Munteniei, ~45 lei, 84 pct.


Începe concursul Chef pentru o zi (P)

Tu, tu, tu! (sunete de trâmbiță)
Drag popor, dau mai departe cuvântul publicitar despre acest mare concurs, în urma căruia, aceia dintre voi care vă veți dovedi vrednici în lupta cu tigaia, sucitorul și alți monștri mitologici vor fi înnobilați cu tichia de bucătar pentru o zi, într-un restaurant cu moț din cetățile străjuite la intrare de câte un magazin Selgros
Cum anume puteți izbândi, iaca de citiți aici. Iar când se va împlini sorocul, asupra a 16 dintre voi se va pogori premiul cel mare, adică onoarea de a învăța pentru o zi într-o bucătărie nobilă precum și o mașinărie vrăjită ușurătoare de corvoadă. care toacă, taie, stoarce și alte minuni, iar asupra următorilor 48 premiile mai mici, dar nu chiar atât de mici, căci însumează vreo 600 de lei de căciulă (boneta, fes sau coif. La o adică, merge și cu șapcă).
Și cu acestea fie zise, încurajându-vă să nu mă credeți pe cuvânt, ci să citiți la sursă treburile oficiale si detaliate ale concursului, am încălecat pe-o șa și vă zic poveste-așa:   

„Chef pentru o zi” este un concurs care oferă șansa de a fi, pentru o zi, mai marele bucătăriei unui restaurant într-unul dintre cele 16 orașe în care Selgros deține magazine (lista care poate fi consultată aici). Ești pasionat de gătit cu bunătățuri si vrei să vezi cum arată o bucătărie adevarată în interior și vrei să lucrezi alături de profesioniști? Ei, asta e șansa ta!
Înscrierile în turnir se fac pe site-ul chefpentruozi.ro, unde onorații participați vor trebui să încarce rețeta lor cea mai secretă și măiastră (documentată cu poze și/sau un videoclip). Retețele înscrise vor fi cântărite de un juriul format din înalte doamne, domnițe și un cavaler imbracat in alb, anume Laura Laurențiu (Rețete ca la mama), Oana Igrețiu (Savori Urbane), alături de chef Liviu Preda, câștigător și jurat al Arenei Bucătarilor. Concursul mai include premii în echipamente de bucătărie și vouchere de cumpărături la Selgros.
Luați aminte că pe durata înfruntării candidații vor fi sprijiniți de sfatul culinar format din 15 renumiți bloggeri de pe tot cuprinsul țării de mijloc și Westeros (ok, de fapt e vorba de România, ținut magic, cum știm cu toții). Rețetele și sfaturile lor pot fi urmărite la adresa miraculoasă selgroscautapasiunea.ro
De asemenea, subsemnatul, autointitulat paharnic al campaniei, voi conlucra cu ceilalți sfătuitori din regatul Dunării de jos, pentru a-l face pe câștigătorul nostru cunoscător în ale vinului potrivit mâncării minunate pe care o va găti, inițiindu-l în tainica și oculta arta a asocierii oeno-gastronomice. Asta desigur dacă nu e deja un mare maestru (sau maestră) deja și atunci poate învățam noi ceva de la el!

Luați aminte ca rețeta trebuie să îndeplinească anumite criterii, în funcție de care juriul va evalua rețetele (detalii în regulament)

Primii 16 câștigători vor primi, în urma evaluării, ca premiu, o ustensilă profesională Kenwood FPM800 (robot de bucătarie), precum și oportunitatea de a-și petrece o zi în bucătăria unui restaurant local din orașele unde există magazine Selgros.

Urmatorii 48 de concurenți vor fi recompensați cu un pachet format dintr-un set de vase de bucătărie (299,99 lei) precum și un voucher de cumpărături (300 lei), așadar merită efortul.

Înscrierile la competiția „Chef pentru o zi” au început deja pe 18 aprilie și se închid pe 15 mai, iar rezultatele concursului vor fi anunțate pe 1 iunie 2017. 

Așadar fuguța, căci timpul s-a scurtat de-acum!


Colocviu la Viena brut natur (Casa de vinuri Cotnari)

Surpriză! Frâncușă cu bule, la 40 lei, brut natur* prin metoda traditionala! 
Deși sunt lucruri de perfectat la viitoarele ediții, încă de acum vorbim de un spumant​ politic corect, cu perlatie constanta si bule mici, culoare aurie cu reflexii verzui. Eu as evita sa adulmec paharul cateva momente dupa prima turnare, intrucat "ataca" puternic, cel putin din pahar tip lalea, de capacitate 350 ml. In gust parca te-ai astepta la un efect carbogazos mai intens, insa se aseaza destul de usor pe papile, cu aciditate și "mouthfeel" mușcator, acaparant, in registru de lamaie, zarzara, mar verde. Are o persistenta citrica buna, foarte potrivita la preparate din peste.
Un grătar de pește, românesc, de râu, e sugestia mea probata pentru asociere gastronomica!

Am apreciat intotdeauna cerbicia celor de la Cotnari SA de a planta doar soiuri autohtone (si ca sa fiu sincer n-am apreciat multe alte lucruri), si ma bucur ca partea buna a lucrurilor s-a mostenit la CVC, care adauga principiului sanatos amintit mai sus o atitudine moderna aplicata vinificatiei si o exploatare creativa a soiurilor din portofoliu.

12,5%, DOC Cotnari, ~43 lei, 83 pct.

*Ce inseamna brut natur?
Dupa Normele metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015 deducem urmatoarele:
Art. 21
(1)Definiţia vinurilor spumante, vinurilor spumante de calitate, vinurilor spumante de calitate de tip aromat şi vinurilor spumoase este prevăzută în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.
(2)În funcţie de conţinutul în zahar, vinurile prevăzute la alin. (1) pot fi:
a)brut natur; conţinutul de zahăr exprimat în glucoză plus fructoză este de maximum 3 g/L; această menţiune poate fi utilizată numai pentru produsele la care nu s-a adăugat zahăr după cea de-a doua fermentaţie;

In limbaj natural: nu exista spumant cu mai putin zahar rezidual, insa (evident) asta nu inseamna ca vinul de baza nu a fost "hranit" in vederea fermentatiei secundare, din sticla, cu licoarea de tiraj (compusa din drojdii, sirop de zahar si adjuvanti) ca orice alt spumant (extrabrut, sec etc). Ceea ce nu are este lichidul de expeditie (sau licoarea de dozaj) care se adauga la sfarsit pentrui a aduce vinul la nivelul de zahar rezidual dorit de fabricant.


Eleganza 2014 Alira


Încă o noutate în prag de Înviere, un roșu după "metoda Recioto"*! Denumirea mustește de echivoc, însă la 1878 de sticle nu cred să nască mari dispute și oricum blogosfera a devenit un loc mai puțin contondent în ultimii ani. 

Nasul, desi intens, nu te pregătește pentru cantitatea mare de zahar rezidual care domina gustativ, imprimand impresii de miez de nucă, fructe confiate și prune centenar (din acelea mari si carnoase). 
Cu toate acestea, asa cum am gândit cu voce tare la un GoodWine, acum un an (sau doi), vinul pare mai proaspăt decât vinurile Alira seci, poate și pentru ca, în cazul de față, oenologul (Nicola Centonze) este altul decât cel creditat în mod obișnuit pentru licorile de la Aliman. 
Un vin de nișă, bine realizat!
13,5%, DOC Oltina, sticla de 0,5l, ~65 lei, 86 pct


*dupa cum bine s-a atras atentia in discutiile de pe facebook, Recioto e un vin, nu o metoda. Este fratele mai mare, dulce, al mai celebrului azi Amarone, care e varianta vinificata in sec. Metoda ar fi Appasimento, uscarea controlata a strugurilor, pentru deshidratare si concentrarea zaharurilor. Pentru alte distinctii puteti consulta glosarul Winespectator.

Signature Chardonnay 2013 Misty Cove (Noua Zeelanda)


Putina atentie la vinul acesta, e un Chardonnay (mda, iata ca mai nou fac si Chardonnay foarte bun in Noua Zeelanda) fermentat in lemn si maturat 9 luni in stejar francez. Un mix firesc de note de fruct, citrice, piersici albe, ananas si tuse de lemn, vanilie, unt, toast, ierburi. Gustul e fresh, plin de citrice, dar cu o fateta cremoasa, solida si liniara. Un vin foarte bine realizat!
13,5%, podgoria Marlborough, ~ 100 lei, 89 pct

Milenium Alb 2015 SERVE Ceptura


Principiul democratic al celor 50% nu functioneaza in amestecul de vinuri. Intotdeauna mi s-a parut ca vinurile traiesc mai degraba in ordine revolutionara decat democratica. Faci un mix de nemultumiti cu disidenti, adaugi doi stropi de ultrasi (sau de valutisti), asa de fason, si victoria e aproape garantata! Asa si la vin, zici ca ai o majoritate inamovibila, cu 60% Sauvignon blanc, dar n-ai fost suficient de vigilent sa-ti dai seama ca in culise, in lipsa vigilentului Chardonnay (care media pana acum politichia) Rieslingul de Rin si Feteasca alba s-au inteles si uneltesc sa rastoarne oranduirea de fructe exotice si flori. Suntem in climaxul inclestarii! Vor reusi revolutionarii? Deznodamantul va fi "live" in paharele dumneavoastra!

13,5%, DOC Dealu Mare, ~40 lei, 85 pct

foto: unvinpezi.ro

Cuvee IX 2014 Lacerta Winery


Port drapelul Lacerta vine intr-o noua recolta. Desigur, se pastreaza linia inceputa in 2009, insa fata de 2013 as zice ca exista mici deosebiri. Vinul pare ceva mai proaspat, cu o aciditate mai buna, exprimata prin note de coacaze. In rest ne intoarcem in registrul zaharisit, cu dulceturi de afine si capsune. In atare conditii si impactul lemnului pare mai redus, desi tuse de ciocolata si vanilie sunt in continuare detectabile. Un vin serios, care, din experienta personala, e conceput sa fie gata de consum aproape de lansare. Deci...pe el!


14,4%, Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra si Shiraz, DOC Dealu Mare ~75 lei, 87 pct


Roseurile Unicom (DAVINO&Co) 2016


Ok, o sa fiu rapid, ca mi se ard cozonacii in cuptor. 

Anul trecut am scris intr-un mod ludic despre roseurile Davino si nu ma simt in stare, acum in post si rugaciune, sa depasesc valoarea incomensurabila a textului amintit :)
Remarc aceeasi stratificare bine facuta la aceste blenduri de cabernet si merlot, vinurile sunt in progresie, urcand in gama si (pana la urma) sunt ce trebuie la nivelul respectiv de pret. Parca sunt usor mai pigmentate, (Iacob spre portocaliu) dar stiti cum e cu barbatii si culorile! Nivelul de alcool e in 2016 pe la 13,5%, la toate cele trei. E un numar bun, daca ma intrebati pe mine. DOC Dealu Mare.
Sa dam si cotele apelor:
Faurar- 80
Iacob-84
Domaine Ceptura Rose- 87
Preturile sunt cum le stiti: ~25/40/65

Am fugit! Simt o discreta nota de fum!


Rose 2016 Alira


Noul Rose Alira vine in aceeasi culoare atragatoare (mai ales pentru fanii hello kitty, rose-somon ca sa fim precisi) si cu o aromatica de coaja de lamaie,, piersici, cirese, zmeura si soc. Gust mustind de prospetime, cu aciditatea sus, aducand a grapefruit pe final si cu un nivel al alcoolului foarte convivial, la 12,9%. Cupaj de Cabernet si Feteasca neagra, un "confort drink" dupa o sesiune de curatenie de Pasti. O adevarata alinare in saptamana patimilor!
Interesant ca nu e mentionat vreun DOC. Are holograma DOC, insa scanarea codului QR de pe capison nu duce (inca) nicaieri. Bine, duce pe site-ul ONVPV carora le pare rau ca nu si-au actualizat informatiile. Nici codul de pe contraeticheta nu e mai folositor.  Insa credeti-ma pe cuvant, e DOC Oltina.
~35 lei, 85 pct




Acolo unde sirenele au coadă de scrumbie

Printre îndatoririle de gălățean, pe lângă plata unor taxe și impozite, stă și obligația obștească de a mânca scrumbie de Florii. E momentul magic în care Isus intra în Ierusalim iar noi ieșim din pescărie cu 25-30 lei pe kilogram de scrumbie mai puțin. Iar dacă ieșim din restaurant…Doamne-ajută!
Am premeditat licoarea nimerită cu vreo săptămână mai devreme, invitat la Selgros Galati, de unde am plecat cu o mândrețe de captură, una bucată de 0,75 l de Rusalca 2015, vin produs de Crama Oprișor. Am folosit o montură compusă din farmecul meu natural și campania Selgros caută pasiunea. A tras din prima!

După cum și numele sugerează, e un vin cu "bătaie" acvatică, rusalca fiind versiunea slavă a nimfelor apei, la noi știma apei sau vâlva apei, la alții sub denumirea binecunoscută de sirenă. Acum să nu ne gândim la asocierea cu o coadă prăjită de personaj mitologic, dar orișicât e clar că ar fi nimerit să avem în plan pește și lighioane acvatice mai accesibile.

Vinul în sine este adus pe lume de doi oenologi, Veronica Gheorghiu pe partea de vinificare și de Liviu Grigorică, responsabil de proporțiile cupajul. În amestecul de vinuri pot fi folosiți doi termeni: asamblaj, respectiv cupaj. Distincția e iluzorie. Unii zic că asamblajul e amestecul elevat, ca un parfum, construit după arta "parfumierului" pe straturi aromatice, care se deschid pe rând, pe când cupajul e ruda ignobilă, menită a face băubile vinuri nu tocmai de primă clasă. Dacă mă întrebați pe mine, așa o fi fost acum 100 de ani. Azi cu progresele tehnologice nu mai trebuie să fii așa mare artist ca să obții vinuri băubile. Oricum, Crama Oprișor preferă termenul "cupaj", chiar dacă e cel mai bun vin alb al lor. Poate și pentru că, spre deosebire de "asamblaj", cupajul apare în DEX în sens oenologic.
Apropos, Liviu este gălățean de-al meu, deci vedeți că se leagă. Iar soiurile folosite sunt Sauvignon blanc (dominant, cu aprox. 40-45%), Chardonnay, Pinot gris (fiecare undeva între 20 si 25%) și Riesling de Rin (10%). 

Când cei din tagma mea descriu un vin, rezultatul se numește "notă de degustare". Aceasta poate fi (și ar fi bine să fie) succintă. De regulă, ar trebui să parcurgă toate etapele examinării. Nu e obligatoriu, dar așa e considerat profesionist. Chiar dacă nu ești:) Iată un exemplu:

Rusalca 2015, cupaj alb, sec, elaborat, galben auriu deschis, cu o aromatică elegantă, cu nuanțe câmpenești, în registru floral-vegetal, de flori albe și iarbă, ușor citric. Gustul amintește de fructe proaspete, cum ar fi merele verzi, limeta, dar și o latură consistentă, rotundă, de pepene galben și banană. Gustul remanent este mediu, citric-dulceag și usor tonic, ca de cireșe albe. 13,5% alc, bine integrat. 88 pct.

Dacă veți citi o revistă de specialitate cam așa vor arăta notele de degustare din cuprins. Că veni vorba, 88 pct înseamnă foarte bine. Se utilizează diferite metode de punctaj (scara de 20 pct, 100 pct, 3 stele, 5 stele etc), însă cea mai răspândită e cea de 100 pct, ca sistemul de notare american. Pentru că a fost propusă (și impusă) de cel care avea să devină cel mai influent critic de vinuri: Robert Parker, un avocat american care a ajuns atât de influent, încât are (mai bine zis avea, fiind de câțiva ani în retragere) de unul singur, cu gustul și standardele sale, un impact asupra pieței mondiale de vin.

Dar sunt și alte moduri de a descrie un vin. Mai creative, dacă mă întrebați pe mine și chiar mai ușor de înțeles pentru publicul larg. Deși nota de degustare de mai sus spune destul de multe unui cunoscător, un neofit s-ar simti nițel stinger. De aceea, nu-i o ideea rea să scurtăm lista de descriptori și să adaugăm puțin afect:

Rusalca 2015 e un vin cu o curgere care începe molcom, ardelenește, urmând ca pe parcurs să capete energie, devenind bombastic și precipitat, precum Oltul coborând la vale, printre munți, spre Dunăre. Lucrare frumoasă și fină, dar extrem de băubilă, care poate fi precum premonitoriul nume, ademenioare și periculoasă, atrăgând în mrejele ei băutorul imberb și imprudent. Așadar, cumparați două, ca să nu rămâneți pe uscat precoce, sau folosiți metoda Ulise, adică dopuri de ceară. Eu vă recomand prima variantă, nu de alta, dar să nu vă înecați!  Cu el (vinul) sau cu osul de pește pentru care este predestinat.

Și cititul e după gust, precum vinul. Ca să mă întorc la scrumbiile noastre, desigur că vinul de azi merge cu ele. Merge și rândunica de maredorada, merge și crevetele, ba și stridia! Totuși, îmi place să cred că un vin cu indicație geografică Dealurile Olteniei, capătă prin simpla regionalitate o legătură cu pământul, apa și lighioanele locului. Așadar, scrumbie de Dunăre și în subsidiar: crap, caras, dar și răpitori, ca:  șalăul, poate un păstrăv mare, cum se găsesc în lacurile de acumulare, era să zic lostriță, dar mi-am dat seama că a rămas mai multă în manualul de literatură decât în râurile noastre, din păcate. Sigur că fiecare pește, în funcție de metoda de preparare, cunoștințele și inspirația somelierului (profesionist sau auto-intitulat), poate fi asociat cu un vin și mai specific, însă risc să spun că vinul de azi se poate descurca mulțumitor lângă majoritatea peștilor numiți.


Însă...e ceva cu scrumbia! Ce-i al ei e pus deoparte! E un pește cu oase, fără utilitate pentru un francez sau spaniol, însă la grătar, cu niște ulei de măsline stropit și zeama de lămâie stoarsă pe deasupra, ei, aici se dezvolta "deliciozitatea", acest umami românesc. Nu sunt mulți pești care fac asta la noi, bucătăria noastră fiind bazată, în principal, pe pești de apă dulce. Scrumbia aduce înăuntru gustul salin al Mării, e unul dintre puținii pești emigrați pe Dunăre care aduce ceva din greutatea uleioasă și puterea aromatică a rudelor din mări și oceane, ca sardina sau macroul. E ceva foarte românesc în acest pește, nu e cel mai ușor de mâncat, are oase și toate cele, însă are și o netăgăduită savoare.

La Galați (hai să zic si Brăila, din pură probitate profesională, deși știți cum e cu brăilenii și gălățenii) și desigur Tulcea, sunt oameni care cumpără zeci de kilograme de scrumbie în aprilie și mai, ca să le ajungă tot anul. Scrumbia e o religie, mai onestă și mai pacifistă decât multe altele, care cere și un vin pe măsură: sec, citric, preferabil elegant, fin și ușor de băut, cum e exemplarul de azi. Nu e ieftin, nu e nelimitat, se fac doar câteva mii de sticle anual, însă se fac bine! Nu e un vin destinat marelui retail, însă e bine poziționat în Selgros, hypermarket care vizează segmentul de profesioniști HoReCa. E și un raion de pește acolo care merită vizitat, cu tot felul de lighioane exotice (și nu numai).  Iar de vin...well, iată că are cine să vă povestească!


articol scris pentru campania SELGROS cauta pasiunea

Efectul muzicii asupra vinului

Avem o sticla de vin. Cum procedam? O putem debusona, turna in pahare si aplica o degustare organoleptica serioasa. acest lucru le face placere unora. Placerea vine mai degraba din a categorisi lucrul decat din calitatile sale inerente. Altii se pot deda unui abandon mai hedonist. Cu alte cuvinte imi va pasa mai putin cat de bun este, atata vreme cat ma va inveseli, ma va face sa vreau sa dansez, ma va face sa rad, sa socializez mai usor etc. 
Insa experienta vinului poate fi la randul ei "augmentata".  Daca il consideram o valoarea accesorie, adica un ingredient pentru o experienta placuta, atunci vom abandona purismul de "winegeek" si vom accepta ca vinul isi poate schimba impactul aplicand asupra lui alte matrici. Cum ar fi muzica. Asa sa fie?
O astfel de intrebare si-a pus-o Adrian C. North, profesor de psihologie la Universitatea Heriot Watt din Marea Britanie. Un cercetator englez pur sunge, cum ar veni. El a facut un experiment, publicat sub titlul The Effect of Background Music on the Taste of Wine

In prealabil cinci voluntari au fost folositi pentru a asocia cate doi descriptori pieselor muzicale. Deloc surprinzator, descrierea a capatat urmatoarele referinte:
Puternic si greu (Powerful and heavy) Carmina Burana – Orff
Subtil si rafinat (Subtle and refined) Waltz of the Flowers (from The Nutcracker) – Tchaikovsky
Vivace si racoritor (Zingy and refreshing) Just Can’t Get Enough – Nouvelle Vague
Moale si usor (Mellow and soft) Slow Breakdown – Michael Brook

Dupa care 250 de adulti au fost recrutati din campus. Imi inchipui ca recrutarea voluntarilor n-a fost foarte greu de facut, fiind vorba de strudenti, vin gratis si nu tocmai rau. Au fost impartiti in grupe de 25 si li s-a dat sa bea un pahar de vin (125 ml, de dragul preciziei: Montes Alpha Chardonnay si Cabernet Sauvignon) in vreme ce pe fundal se auzea una din cele patru piese muzicale. Li s-a cerut sa termine paharul in 5 minute. In mod random au fost dispusi in una dintre cele 4 sali in care se auzea in fundal cate una din piesele amintite, respectiv o sala fara fundal sonor. Dupa cinci minute li s-a cerut sa incadreze vinul in una dintre cele patru categorii (pe o scara de 0-10).

Ca sa n-o lungim inutil, sa zicem ca atat la alb, cat si la rosu s-a observat o variatie medie de aprox 35%, cu alte cuvinte in medie 35% mai multi decat cei din sala fara muzica au descris vinul ca fiind asemanator cu perceptia asupra muzicii! 
Au fost si variatii, de exemplu in sala Carmina Burana (Powerful and heavy) diferenta la Cabernet Sauvignon a fost de 60% mai mare decat in sala fara muzica! Chardonnay variatia cea mai mare a fost in sala "Zingy and refreshing", ceea ce nu e tocmai o surpriza. Insa diferenta n-a fost mare fata de powerfull&heavy (32%), ceea ce e inca o dovada ca ambientul a influentat foarte mult receptarea vinului. 

Intamplarea face ca am degustat de curand una din licorile folosite ca material didactic in studiul de mai sus si e clar: "cobaii" puteau nimeri mult, mult mai rau :)

MONTES ALPHA - Cabernet Sauvignon (2009)
Un cabernet chilian de buna calitate si destul de rasat. Gasim nuante pamantoase, arome picante de piper, menta, coacazele si afinele asigurand fundalul fructat, totul impachetat in (mai usoare decat ma asteptam) impresii dulci, de stejar. Gust robust, cu structura tanica solida, aciditate buna. Finalul are o remanenta medie, dulce-acrisoara. 14,5% alc, ~75 lei, 87 pct

Si in lumina celor de mai sus, poate ar fi cazul sa spun si ce ascultam cand am scris reviewul :) Well, judecand dupa registri de intrare, e vorba de Morcheeba- Big Calm. There you go